Marina Manea: Cei 7 ani de acasă nu mai sunt doar acasă. Cine educă, de fapt, copilul?

0:00Ce copii te au întristat cel mai mult în

0:01cariera ta pe care ai văzut? Ce exemplu

0:04de copii sau ce trăiri ale copiilor te

0:06au înat întristat cel mai mult? Mă

0:08întristează foarte tare copiii care

0:12trebuie îmblânziți la grădiniță. Sunt

0:16copii ținuți foarte mult acasă, care nu

0:19au niciun fel de

0:22rețea de relații, rețea [muzică] socială

0:25construită și care aduși în

0:27colectivitate mult mai târziu decât ar

0:30fi cazul, se confruntă cu atât de mari

0:34probleme de adaptare. De aceea îi numesc

0:37îmblânziți, că sunt precum mugli. Dar

0:40copiii aceștia ținuți atât de mult unii

0:43dintre ei acasă, între zidurile unei

0:45case, în compania unor străini, [muzică]

0:48privați atât de tare de rețea de relații

0:52cu alți semeni, ieșitul în parc cu bona

0:55o oră, două, trei nu înseamnă

0:57interacțiune socială. Acești copii mă

0:59întristează cel mai tare și mă

1:01întristează părinții acestor copii care

1:04nu înțeleg ce rău le pot produce acestor

1:08copii privându i de socializare.

1:14[muzică]

1:17>> Bine v am regăsit dragii mei, la o nouă

1:18ediție a podcastului Crește mari. Eu

1:20sunt Ramona Păuleanu, ca întotdeauna

1:22gazda voastră. Suntem în perioada

1:25sărbătorilor, da, o perioadă extrem de

1:28fericită, de plină de magie pentru

1:31copii, dar care se poate dovedi și

1:33obositoare, epuizantă pentru părinți.

1:37Și punem această oboseală peste oboseala

1:40deja acumulată în rutina de zi cu zi, în

1:42viața de zi cu zi. De ce? Pentru că

1:44dorim ca totul să iasă bine, nu? să ca

1:47cei mici sau mai mari să aibă o vacanță

1:50frumoasă,

1:52mesele să fie pregătite excepțional, să

1:54facem și mâncare, mai mergem și la

1:55serviciu, traficul este obositor,

1:57cadouri și așa mai departe. E mult prea

1:59mult. Ei bine, în tot acest context m am

2:02gândit că ar fi bine să vă aduc o voce

2:05care să vă liniștească, să vă facă să vă

2:08doriți să vă așezați puțin, să ascultați

2:11un mesaj inteligent, calm, clar.

2:16onest. Da? Să vă să vă liniștească și să

2:19vă readucă echilibru, pentru că una

2:21peste alta despre asta vom vorbi, despre

2:23echilibru. Și am zis că Marina Manea,

2:26căci așa o cheamă pe invitata mea, este

2:28cea mai potrivită femeie să facă lucrul

2:30asta ăsta. Mulțumesc că ai venit,

2:32Marina.

2:32>> Mulțumesc că m ai chemat și m ai primit.

2:35>> De ce? Pentru că

2:38în opinia mea ă

2:41reușești să faci foarte multe lucruri și

2:44foarte important faci educație și nu nu

2:46doar educație acasă cu cei doi copii ai

2:49tăi, dar educație la nivel înalt.

2:53Ai lucrat la cel mai nivel în la cel mai

2:56înalt nivel în ministerul educației,

2:57secretar de stat, nu?

2:59>> Da.

3:01>> Profesor în continuare de limba română

3:02și de engleză. Uite, mă trădează vocea

3:04asta.

3:06Dar e iarnă, n a ce să facem.

3:08>> De franceză, nu de engleză.

3:09>> Păi de franceză. De franceză și de limba

3:11română.

3:13Ești fondatorul unei grădinițe și școli

3:17private

3:19școli primare. Corectează mă dacă

3:21greșesc.

3:22>> Da, adevărat.

3:24și cred eu că ai reușit

3:28prin discuțiile pe care le am avut

3:30anterior să ți găsești acest echilibru

3:32și am vrut să ne veți și pe noi, să ne

3:34spui și nouă ce ai reușit să înveți în

3:35toți anii ăștia. Mulțumesc încă o dată

3:38că ai venit și am să ți pun o întrebare

3:40pe care nu am pus o altor invitați și nu

3:42știu de ce.

3:45De unde până unde parcursul ăsta

3:47profesional a fost ceva învățat de

3:50acasă? Ai avut un exemplu în familie și

3:53te ai decis să mergi pe drumul ăsta.

3:58A fost

3:59o imagine sau un model întors pe care

4:03ființa mea încă de mică l a poziționat

4:08în sensul invers al ierarhiei. Ce vreau

4:11să zic? Mama mea a fost casnică foarte

4:14mulți ani. Mai am o soră mai mică și am

4:20crescut cu această imagine

4:23printr un gest obsesiv al mamei mele de

4:25a aduna scaunele de pe scamele de pe

4:27covor.

4:28>> Hm.

4:29atunci când făcea gestul acesta obsesiv,

4:32pentru că o bună parte din existența ei

4:34a trăit o între acei pereți ai unui

4:36apartament de trei camere dintr un oraș

4:38de provincie, a ținut să mi spună

4:41întotdeauna să nu repet greșeala pe care

4:44a făcut o ea. Și am crescut fetiță și

4:47apoi femeie cu gândul că eu nu trebuie

4:51să rămân ocasnică și că trebuie să fiu

4:55Da, aceasta era greșeala. Greșală,

4:58>> nu? Trebuie să rămân oasnică, trebuie să

5:00fiu independentă, trebuie să fiu pe

5:01picioarele mele. Așa îmi transmitea de

5:04fiecare dată. Apoi a mai fost un moment

5:07în care la finele catalogului, știți că

5:09erau acele vremuri în care

5:12diriginții treceau la finalul

5:14cataloagelor, profesia părinților. În

5:17dreptul mamei mele era aceasta acest

5:20statut de casnică.

5:22>> Nu te ridicau în picioare și te întrebau

5:24ce este mama și ce este tata. Așa se

5:26făcea la mine la școală.

5:27>> Da, nu îmi amintesc să mă fi ridicat

5:29cineva în picioare, dar îmi amintesc

5:32greutatea acelui statut.

5:35Mama mea, de altfel, o femeie extrem de

5:37frumoasă, cu o dicție foarte bună.

5:40Nimeni nu credea că nu are studii

5:42superioare, studii pe care și le a

5:44completat în a doua jumătate a vieții

5:47tocmai. Deci cred că modelul acesta cu

5:50care am crescut de a depăși condiția a

5:54contat și el a venit dinspre mama mea.

5:59>> Nu a pus presiune pe tine? Nu te ai

6:01simțit

6:01>> Ba da. Și acum pune presiune. Adică

6:03atunci când mă între

6:04>> Adică acest mamă să nu faci ca mine și

6:07tu fă altceva. Nu te a, nu știu, te a

6:10ajutat sau te a te a te a

6:12>> și și acum pune presiune pe mine, adică

6:16așa cum și a condus ea existența de câte

6:19ori mă întâlnesc cu ea, trebuie să am

6:20unghiile făcute, să fiu aranjată la păr

6:25multe dintre neîmplinirile ei au mers

6:29înspre fetele ei să nu repete aceleași

6:32greșeli. A venit o vreme în existența

6:34mea în care am căzut în extrema

6:38carierei, a profesiei și a început să

6:41bată ceasul.

6:43Ticăitul acesta mi a spus că trebuie să

6:45aleg dacă devin sau nu devin și mamă. N

6:49am făcut o, deci foarte devreme.

6:52Sunt mamă de doi băieți acum.

6:55>> Hm. și a reprezentat și reprezintă pe

6:58mai departe cea mai frumoasă provocare a

7:02vieții mele, dar este o provocare pentru

7:04o femeie care și a dorit în primul rând

7:07de la ea un statut profesional pentru că

7:10aveam întotdeauna câte un obiectiv de

7:13împlinit până la vârsta aceasta fac asta

7:16și apoi cealaltă și așa mai departe.

7:21Și te a ajutat cumva tot

7:26experiența din educație pe care o ai? Te

7:28a ajutat și în educația de acasă cu

7:31copiii tăi sau ai greșit la fel cum?

7:34>> Eu sunt convinsă că indiferent de cât

7:36ești de specialist sau de expert în

7:38educație, nu ai cum să nu greșești în

7:41calitate de părinte. De aceea nici nu

7:43pledez pentru această imagine perfectă a

7:46femeii mamă. Nu există acest prototip.

7:50Nu există. Da, există această presiune

7:52socială asupra femeilor mamă. Și eu fac

7:57m alături de copiii mei greșeli, dar

8:01încerc să învăț din ele și am învățat un

8:05lucru important că trebuie să fiu un bun

8:08observator al copilor mei, al elevilor

8:11mei și ai al copilor mei. Și asta fac.

8:15Îi observ, mă observ și pe mine în

8:18relație cu ei și încerc să mi canalizez

8:21drumul în raport cu aceste observații pe

8:23care le fac. Cred că este cel mai

8:26important și valoros lucru de făcut să

8:28fii un bun observator al copilului tău.

8:31>> Bine. Și să știi ce să faci cu ceea ce

8:33ai observat. Că să observi, să

8:34analizezi, dar să nu știi ce să faci.

8:36>> Sig și să intervii. Da. În urma

8:37observațiilor tale de adult. Exact. Deci

8:40spuneai că tu ai tu ai avut erai foarte

8:42focusată pe profesie

8:45>> și că a început ceasul săticăie. Bine că

8:48până la urmă nu toată lumea trebuie să

8:51aibă copii. Adică nu este o obligație.

8:54Unele aleg să nu aibă și mai ales

8:58pentru femeile care au o carieră foarte

9:01puternică în spate.

9:03Ai renunțat la ai pus pe hold cariera,

9:06ai continuat sau cum? Cred că e foarte

9:08foarte dificil. E dificil pentru

9:09oricare, mai ales pentru cineva care a

9:11reușit să și împlinească visul și

9:15sentimentul ăsta, știi, de a probabil de

9:16a nu rămâne în urmă, de a nu pierde

9:18ceva, de a nu Spune mi tu că eu nu știu,

9:21vorbesc așa din ce presupun că la mine n

9:23a fost

9:25>> și la mine a fost ceva, dar nu la

9:26nivelul acesta.

9:27>> Da, am pus am pus pe hold, am pus pe

9:29pauză profesia.

9:32A fost și un context al carierei de așa

9:35natură încât a trebuit să mi prioritizez

9:38în fond

9:40existența și ce aveam de făcut realmente

9:44atunci.

9:46Și când am observat că făceam o serie de

9:49compromisuri la nivelul profesiei,

9:51carierei în detrimentul timpului pe care

9:54îl petreceam cu primul meu copil, cu

9:56primul meu băiat, atunci am pus o pauză

10:00mai mare și în acea pauză a apărut și

10:03cel de al doilea copil.

10:05Dar cred că există pe femei și această

10:08presiune. Perfecțiunea

10:12pe care societatea o solicită din partea

10:15femeii contemporane nu are cum să nu

10:18meargă mână în mână și cu solicitarea de

10:20a fi mamă. Adică la un moment dat începe

10:23să fie degeaba că ești o femeie de

10:26carieră dacă nu ți ai împlinit existența

10:30și din perspectiva de mamă. pe umerii

10:33noștri, presiunea aceasta de a fi

10:35deopotrivă poate femei de carieră de

10:37succes și mame e și mai mare față de cea

10:40a bărbaților.

10:41>> Cu siguranță asta. Și ce te a împlinit

10:43cel mai mult uitându te în urmă?

10:45>> Ambele m au împlinit. Nu aș fi putut să

10:48fiu mamă și atât casnică. Nu aș fi fost

10:51o mamă senină. N aș fi fost bine

10:54emoțional alături de copiii mei dacă nu

10:57aș fi avut și împlinirea profesională.

11:00Iar de cealaltă parte, fără aceea de

11:03mamă, cu siguranță că n aș fi putut să

11:05mă consider o femeie întreagă

11:08și cred că sunt ca mine foarte multe

11:10femei, iar încercarea noastră supremă

11:13este aceea de a găsi acest echilibru.

11:18Cred că e știu că e foarte greu să

11:21înveți pe cineva ce este echilibrul, dar

11:24aș vrea totuși niște [râsete]

11:26>> dar funcționează și se poate atinge dacă

11:31prioritizăm lucrurile din existența

11:33noastră.

11:33>> Dă niște exemple concrete.

11:36>> Întotdeauna când am simțit că merg către

11:38o extremă

11:40m am zdruncinat un pic și am pus această

11:43pauză despre care vorbeam. legat de

11:45copiii tăi. E un moment în care, nu

11:47știu, te ai trezit și ți ai dat seama,

11:48băi, stai puțin că trebuie să schimb

11:50ceva, parcă nu

11:52>> da,

11:52>> nu mi petrec suficient timp sau nu le

11:54iau

11:55>> sigur că da. Acum trec printr un

11:56asemenea moment cu cel mai mic. Cu cel

11:59mai mic care î dă semnale clare că are

12:01nevoie de timp mai mult de petrecut cu

12:04mine.

12:05Este mai nidi provocator în această

12:08perioadă. este acei doi ani

12:13ai lui. Între doi și trei ani, copiii

12:14sunt extrem de provocatori și

12:18>> solicit. Ce? Da. The terrible toos. Da.

12:22Și el este acolo acum și îmi transmite

12:24acest mesaj foarte clar că are nevoie de

12:26mama lui mai mult și încerc să pun pe

12:31pauză

12:33obiectivele pe care le am setate uneori

12:37și să i acord acest timp. Apoi revin la

12:39ele și tot așa este. Jonglez egalitate

12:42de femeie. Cred că asta facem. Jonglăm

12:45cu prioritățile

12:47>> și totuși uneori cred că mai scăpăm din

12:50bilele alea pe care trebuie să le

12:51jonglăm și mai ales femeile de carieră.

12:53Tu cu o carieră puternică în spate, tu

12:56te învârți în cercul acesta. Dar cred că

12:57ai multe mame în jurul tău care au

13:03profesii foarte importante și

13:04solicitante și inclusiv nu știu de a

13:09căror viață depinde

13:11>> a altora.

13:12>> A altora viața altora depinde de de ele.

13:16>> Ă

13:18reușesc să

13:20>> Da. și nu identific două tipare extreme

13:25ale mamelor. Eu interacționez zilnic cu

13:29o categorie de părinți, să zicem, al

13:32căror statut socioprofesional este unul

13:35înalt.

13:37pentru că am o școală privată și pentru

13:39că părinții care își înscriu copiii la o

13:42școală privată trebuie să aibă și

13:44posibilitatea de a susține școlarizarea

13:46copiilor acolo.

13:48Meste două tipologii de mame pe care le

13:52regăsesc ă sunt pe de o parte femei de

13:56carieră cu cariere impresionante,

13:59ă medici,

14:02corporatiști cu slujbe grele,

14:04solicitante,

14:06care încearcă din răsputeri

14:09să normalizeze relația cu copiii lor și

14:13mai ales lipsa de timp pe care le o

14:15alocă. Din păcate, de foarte multe ori,

14:19copiii acestor părinți, acestor mame îi

14:23conduc, îi stăpânesc,

14:26iar ei cumpără acest timp prin

14:29permisivitatea

14:30mare de care au dau dovadă.

14:33De cealaltă parte, o altă categorie este

14:36cea a mamelor care

14:39au suficienți bani încât să rămână acasă

14:42pentru că soțul este cel care produce,

14:45să spunem, și susține, întreține

14:48familia, dar nu sunt bine neapărat nici

14:50ele, pentru că statul acasă

14:54statistic este dovedit că în primul an

14:57de viață,

14:59în jur de

15:01o treime din mamele care stau acasă în

15:05primul an de viață cu copiii

15:09petrec o oră făcând curățenie și 8 ore

15:13cu copilul propriu zis. Ei, 90% dintre

15:16ele se plâng de depresie, de anxietate.

15:21Deci nu sunt fericite musai.

15:24>> Hm. Prin urmare, și acolo și atunci e o

15:27altă extremă în care cade femeia, aceea

15:31de a deveni

15:33între pereții pe care îi împarte cu

15:36copilul

15:37un om

15:39nefericit

15:41sau care caută fericirea în copilul pe

15:45Exact.

15:45>> Copilul. Da. Și se probabil se și

15:47învinovățește că de ce n o găsește.

15:48>> Exact. Exact.

15:51Că altele probabil că

15:52>> pentru că este o căutare de fericire. Tu

15:55odată devenită mamă începi să înveți să

15:59te bucuri de maternitate că nu te a

16:01învățat nimeni înainte și n aveai cum să

16:03știi să simți. E o chestiune de

16:06experiență și de timp, de complicitate

16:08cu copilul tău să ajungeți ca în orice

16:11relație. De altfel,

16:12>> da, dar oricum întreaga viață ți se dă

16:15peste cap. Este greu să ți găsești

16:17echilibrul acela și fericirea și

16:18bucuria.

16:20Cele mai împlinite mame pe care le

16:22cunosc, apropo de o a treia categorie,

16:25sunt cele care își fac timp și pentru

16:27ele. Adică în existența lor există timp

16:32și pentru ele, dedicat, destinat și

16:34pentru ele. Nu sunt egoiste, din contră,

16:37sunt mame mai bune pentru că își fac

16:39timp și pentru ele, pentru pasiunile

16:42lor, pentru cariera lor, pentru

16:46plăcerile

16:48fizice pe care le au, un mers la sală,

16:51de exemplu, o întreținere corporală.

16:55Toate aceste lucruri fac dintr o mamă o

16:58mamă mai bună, mai senină cu copilul sau

17:01copiii ei. Îmi spunea cineva zilele

17:04trecute și parcă mi a zis cine știe ce,

17:07de parcă nu știam lucrul ăsta. Păi, nu

17:10contează cât timp stai cu copilul tău.

17:12Stai mai puțin timp, adică dacă nu

17:13>> chiar de calitate

17:14>> stai mai puțin timp și fă timpul ăla să

17:17conteze și să fie frumos.

17:19>> Exact. Nu trebuie să stai în fiecare zi,

17:23nu știu, opt ore cu copilul și să fii să

17:26nu te simți nu bine, să fii obosită, să

17:29fii tracasată, să vă stai mai puțin,

17:32stai trei patru ore cu el, găsește o

17:35variantă, o alternativă, un ajutor și

17:37așa mai departe și timpul ăla pe care

17:38stați împreună să fie într adevăr timp

17:40de calitate și ai să vezi că este

17:41altceva.

17:42>> Da, dar vor fi mame care îți vor spune

17:45că nu au această variantă. Unele dintre

17:47ele nu au această variantă și așa este

17:50>> și ele sunt singurele care pot petrece

17:53acele opt nouă ore zilnice cu copilul.

17:57Și eu spun că nu eu spun că nu e ok, nu

18:00e în regulă, dar na, fiecare face ce

18:02poate și

18:03>> nu este sigur că nu este. Acolo poate

18:05exista varianta mamei,

18:08de exemplu, a bunicii care poate ajuta.

18:11Întotdeauna soluții

18:14există și se pot găsi, dar mama trebuie

18:17să se gândească și la ea și femeia în

18:19general trebuie să se gândească și la ea

18:21pentru că nimeni niciodată nu o să i

18:23ridice un soclu pentru sacrificiu.

18:27Ascultam zilele trecute un alt podcast

18:29în care cineva vorbea despre diferența

18:31între aceste generații. Mamele noastre

18:34au trăit în generația sacrificiului, iar

18:36noi trăim în generația performanței.

18:38Niciuna dintre cele două generații nu e

18:41fericită pe deplin pentru că și pe

18:44umerii uneia și pe umerii celeilalte e

18:47totuși o presiune și a fost o presiune.

18:50De aceea tot acest echilibru ne poate

18:52salva. Eu trăiesc prin și printre

18:54adolescenți pentru că predau la liceu și

18:57știu cum gândesc ei. Ei își doresc mame

19:00și în general părinți și cupluri de

19:02părinți

19:04care să fie bine cu ei înșiși. Am

19:07asistat o dată la un episod în care o

19:10adolescentă elevă îmi spunea că și ar

19:12dori să divorțeze părinții ei pentru că

19:16e atâta tensiune între ei, atâta

19:19nemulțumire în cuplu încât ea știe sigur

19:23că a fi mult mai fericită dacă cei doi

19:26ar fi separați. M a de tare m a

19:29zdruncinat maturitatea unui adolescent

19:31care înțelege nevoia de echilibru și de

19:34siguranță emoțională în cuplul

19:37părinților ei și pe mai departe

19:39>> părinți care probabil stau împreună

19:40pentru ea, cine știe,

19:42>> probabil dacă e tot o prejudecată a

19:45vechilor generații sau a educației pe

19:47care am primit o. Ceea ce vreau să spun

19:49este că nu ne ridică copiii noștri, nu

19:51ne vor ridica un soclu. Ei vor judeca pe

19:55departe, pe măsură ce vor crește,

19:58cât de bine am fost și noi cu noi înșine

20:00și în relația noastră de cuplu și în

20:03familie în general și poate asta nu ar

20:05trebui să uite mamele femei.

20:08>> Da, cred că foarte mult contează

20:10exemplul și modelez foarte mult copilul

20:14cu propriul exemplu. Ce am văzut la

20:16mama, ce am văzut la tata.

20:17>> Cu siguranță. Cu siguranță. Sunt

20:18convinsă de lucrul ăsta că în multe

20:21greșeli continui să le faci sau, în

20:23fine, reacționezi într un anumit fel

20:25pentru că așa ai văzut acasă. Eu nu

20:27știu, n am citit studii despre asta, dar

20:28sunt convinsă și din exemplul meu și

20:30din, în fine, ceea ce văd în jurul meu.

20:34Vorbeai puțin mai devreme despre practic

20:36e definiția unui

20:39copil șef, boss baby, acela care î

20:42conduce părinții, părinții care au

20:45cariere impresionante în spate și nu au

20:48atât de mult timp de oferit. Cum se

20:50manifestă el?

20:52Și ai mulți de genul ăsta?

20:55Nu sunt nici puțini.

20:58Zilele trecute am observat o fetiță

21:01la un eveniment.

21:04Mama încerca să o filmeze în timpul

21:07serbării și s a arătat extrem de

21:09nemulțumită de gestul mamei.

21:13Timp în care mama a sesizat imediat

21:18refuzul copilului și i a făcut un semn

21:20că va renunța. Noi nu trebuie să uităm

21:23niciodată în calitate de părinți că noi

21:26suntem adulții și că ei sunt copiii.

21:29această permisivitate sau această

21:31libertate pe care am împachetat o sub

21:34forma eu trebuie să l ascult, eu trebuie

21:36să i dau drept la replică. Da, este

21:39adevărată. Trebuie să ți asculți

21:40copilul. El trebuie să ți spună ce l

21:42nemulțumește, ce i place, ce nu i place.

21:45Dar a avea așteptarea că ceea ce el

21:48decide în calitate de copil poate fi mai

21:51bun decât raționamentul, judecata ta în

21:54calitate de adult, este total greșit. Cu

21:57atât mai mult cu cât tu ca mamă sau ca

22:00tată, imaginea mamei pentru fetiță,

22:02imaginea tatălui pentru băiat,

22:05tu dacă îți vei învăța fetița că e în

22:09regulă pentru o femeie să renunțe

22:11imediat ce ceva orice în viață îi spune

22:15să renunțe și ea va replica același

22:18model. Ce i a spus acea fetiță mamei?

22:20Renunță, nu sunt eu de acord, renunță. E

22:22tiparul ăsta replicat în existența

22:26fetiței o va face și pe ea la un moment

22:28dat să renunțe imediat. Ce? Poate un

22:31bărbat sau nu neapărat o să i spună că

22:34nu e de acord cu ceva dintr o dorință a

22:36ei personală, de exemplu. E bine.

22:38>> Și atunci ar fi trebuit negociere sau

22:41>> ă Uneori nu e timp de negociere. Uneori

22:44este timpul în care adultul acționează

22:47și decide cu mintea lui de adult pentru

22:51copilul propriu. Alteori e posibilă

22:53negocierea și sigur că ea este de dorit,

22:56dar în contextul acela

23:00mama a renunțat la gest tocmai pentru că

23:03nu a vrut să construiască o atmosferă în

23:05timpul serbării. Trebuie intervenit mai

23:09devreme ca să nu se ajungă aici cu

23:12copiii. sunt extrem de speculanți și

23:15înțeleg vulnerabilitățile noastre, ale

23:17adulților. Iar de vocea noastră, de

23:20comportamentul nostru și de fermitatea

23:22noastră depinde pe mai departe și cât

23:25vor fi ei de fermi, de perseverenți și

23:30de consecvenți în calitate de viitori

23:32adulți. Adică nu cred că nu ar trebui să

23:34avem așteptarea că dacă îi creștem cu

23:36acest gentle parenting pe care î pot

23:40accepta în unele contexte, situații

23:44>> vor fi autonomi, independenți, stăpâni

23:48pe ei, ne vom putea baza pe niște adulți

23:51responsabili. Nu cred asta. Nu cred

23:54asta. Ă este și lucrul acesta dovedit că

23:59stilul acesta autoritar,

24:02dar blând,

24:04>> ferm, nu agresiv, funcționează. Exact.

24:07El funcționează cel mai bine. Nu cele

24:09două extreme despre care am vorbit. Și

24:12eu văd văd în oglinda părinților pe care

24:16îi întâlnesc

24:18reflecția copiilor acestora, așa cum

24:21este mama și cum vorbesc. Să știți,

24:23chiar ieri le atrăgeam atenția

24:25părinților că de vocea, de fermitatea

24:30vocii mamei și a tatălui, dar în special

24:33a mamei, depinde și cea a copilului.

24:36Știți că din perioada intrauterină de

24:38când copilul ne aude, aude vocea mamei,

24:40cum vorbește, ce tonalitate, cât e de

24:44stăpână, de sigură, de conținătoare

24:46vocea mamei. Așa va fi și copilul pe mai

24:49departe. Altfel vor ajunge adolescenți

24:52cum îi cunosc, care își înghid

24:53cuvintele, cărora le transpiră palmele,

24:56care nu au niciun fel de inițiativă,

24:59pentru că vocea lor nu a fost învățată

25:03să fie una sigură și fermă precum a

25:06mamei, respectiv precum a tatălui.

25:09>> Exact ce spuneam, că ceea ce vezi acasă

25:11este esențial, este devii și tu pe mai

25:14departe. neapărat, dar în majoritatea

25:16cazurilor sunt copii care își depășesc

25:18condiția, părinții sunt parcă făcuți din

25:21alt aluat, dar

25:23>> cu mare eforturi.

25:25>> Da, cu un efort extraordinar.

25:27>> Cu mare eforturi.

25:28>> De cât timp ești în învățământ cu totul?

25:31Cât ai adunat?

25:32>> Este al 18 lea an. 18 ani.

25:34>> Și în în cei 18 ani și mai ales că acum

25:36ai pornit pe drumul acesta al ai

25:39înființat această grădiniță și școală

25:41privată, ce s a schimbat în copii și în

25:43părinți?

25:45că de acum s a schimbat ceva.

25:47>> Da, s au schimbat. În

25:49>> bine sau în rău?

25:50>> S au schimbat niște lucruri. Nu știu că

25:52eu nu vreau să arunc așa cu anateme pe

25:55generațiile trecute au greșit, iar

25:57generațiile acestea fac totul foarte

26:00bine. Nu. Din nou ajungem la mijlocul

26:03poate al valorilor, al principiilor

26:05acestor generații. Ce s a schimbat? S a

26:07schimbat stilul de parenting din acela

26:11excesiv de autoritar, de militar. pentru

26:14că era unul militar care nu punea deloc

26:16accentul pe empatie, pe emoție, pe a l

26:19întreba și pe copil tu cum te simți?

26:21Maică mea mea mă pupa în somn, de

26:23exemplu, pentru că ei considerau că e

26:25bine să ți pupi copilul în somn, astfel

26:27încât să nu creadă despre tine că ești

26:30vulnerabil tu ca adult înțelegi?

26:33Chiar așa, să nu ne ocupăm în timpul

26:35zilei când e

26:36>> Da. E o chestiune, uite, dacă vei

26:38întreba bunici, străbunici, e o

26:41chestiune de generații și de cultură

26:42populară. Înainte copiii nu erau

26:45sărutați în somn, tocmai ca să nu creadă

26:48despre părinte căz

26:50>> tre doar în somn erau.

26:53Ăă, e de la generația aceasta militară

26:59s a ajuns la o generație total opusă de

27:02părinți, mult prea permisivă, fără

27:05limite precise, fără limite clare și

27:08atunci cred că și de o parte și de

27:10cealaltă copiii au avut de suferit și

27:13noi ca generație pentru că a trebuit să

27:14ne vindecăm rănile acestea emoționale și

27:17să învățăm să simțim și să comunicăm

27:20ceea ce simțim. că nu e o rușine să

27:22vorbești despre sentimente, să spui te

27:23iubesc și mi e dor și îmi pare rău și

27:26>> Exact. Exact. Iar ei, copiii părinților

27:29aceste în aceeași casă.

27:31>> Da, [râsete]

27:32se poate.

27:33>> Ăsta e cu că și eu mă gândesc acuma

27:34poate mă au apat în somn. Cine știe că

27:37așa nu mi aduc aminte. [râsete]

27:38>> Spus Da.

27:40>> Sau ți a zis că te iubește.

27:42>> Nu.

27:43>> Iată, vezi? Noi am fost crescuți fără te

27:45iubesc. Sper să nu se uite la podcastul

27:47ăsta, dar nu vreau să știe că

27:50că știu și că realizez că nu e ok. Dar

27:53tu știi că mama ta te iubește, nu?

27:55>> Bineînțeles.

27:56>> Așa cum și eu știu că mama mea mă

27:57iubește, dar asta nu a putut să o facă.

28:00N a avut forța în timpul în care își

28:03creștea fetele să le spună că le

28:05iubești. Acum târziu a început s o facă,

28:07dar cred că atunci când m a văzut pe

28:09mine că le spuneam băieților mei,

28:10>> cred că tu ai inițiat, da, lucrul ăsta.

28:17Haideți să vedem. Vorbim și despre

28:23Deci cei șapte ani de acasă era această

28:25acest principiu că nu mai sunt doar cei

28:27șapte ani de acasă.

28:29>> Și cine de fapt crește copilul?

28:31>> Multă lume crește copilul, [râsete]

28:34nu doar mama.

28:35Mama trebuie să se reîntoarcă la

28:37serviciu. Ei, să gândim așa că mama este

28:40în câmpul muncii și ce spune legislația

28:42românească că ea la finele celor doi ani

28:44ai copilului trebuie să se întoarcă la

28:46serviciu. Da. Cei mai mulți dintre copii

28:50merg fie în direcția creșelor la acești

28:53doi ani, fie va exista o bonă sau o

28:56bunică care o să aibă grijă de ei până

28:58la cei trei ani când vor merge la

29:00grădiniță.

29:01>> Da. Deci nu mai sunt crescuți exclusiv

29:03de mame acești copii. Și asta e, asta e

29:06o discuție separată și complexă, ca să

29:08nu zic complicată, pentru că atunci

29:11trebuie să te hotărăști ce faci cu

29:13copilul în acești primi ani de viață.

29:16Care influență, să spunem, e mai

29:18potrivită pentru copilul tău? Să meargă

29:21la o creșă, să l crească o bonă, să l

29:23crească o bunică. Sunt, vei constata pe

29:27grupurile de mame foarte împărțite

29:29părerile în acest sens. Din punctul meu

29:31de vedere, ca om de educație, nimic nu

29:34se compară în creșterea unui copil și în

29:37dezvoltarea lui armonioasă cu faptul că

29:40mama îi este alături. Atunci când mama

29:43nu poate să i fie alături că așa e

29:46timpul

29:47colectivitatea îl ajută pe copil să

29:49crească și să se dezvolte armonios. Nu o

29:52bună și nu.

29:53>> Bine, lumea o să spună acuma da,

29:55domnule, ce întrebare e asta? Că na,

29:56doar a fondat o școală și o grădiniță

29:59privată. Dar totuși că ești în ambele

30:01tabere, le ai văzut pe toate. Care este

30:04diferența între învățământul privat și

30:06învățământul de stat? Ă și dacă

30:10>> nici aici nu vreau să

30:11>> împreuna,

30:12>> dar nici aici nu vreau să spun despre un

30:15sistem sau în altul că este net superior

30:17celuilalt. Tocmai pentru că eu predau în

30:19sistemul public de învățământ și am și

30:23această instituție privată și pot să

30:26compar lucrurile. Ce pot să fac? Un

30:28părinte acum uite se uită și

30:30>> poți să vorbesc despre mine și despre

30:31alegerile mele.

30:33>> Ok. Bine.

30:33>> Cred că este mult mai fer să fac lucrul

30:36acesta. Copiii mei au mers în sistemul

30:39privat chiar și atunci când nu am avut

30:40eu această instituție, cu excepții în

30:43care completam oricum partea de sistem

30:47public cu componenta privată în partea

30:50de după amiază și o să spun și de ce.

30:53Dar de ce? Asta întrebare

30:54>> părerea mea este aceea că planurile

30:57cadru, orarele, structura, materiile sau

31:01disciplinele pe care le studiază astăzi

31:03copiii în școala publică nu mai sunt

31:07potrivite nevoilor generațiilor de

31:09copii. Și o să ți dau un exemplu cât se

31:12poate de banal despre care am și vorbit,

31:14am și scris. Un copil la ani studiază,

31:18potrivit planurilor cadru existente,

31:20limba engleză astăzi, o dată pe

31:23săptămână, 40 de minute. Păi, te invit

31:26la mine la grădiniță să vezi câtă

31:28engleză știe un copil doar dacă se uită

31:30la desene animate la trei p ani.

31:34Ca de la ște ani până la finele clasei a

31:37patra, tu să l pui pe copil să ți învețe

31:40la limba engleză. dau acest

31:42>> mic exemplu. O singură oră pe săptămână,

31:46comparativ cu o ofertă de școlarizare,

31:48acolo unde el studiază limba străină de

31:51cinci, de șapte ori pe săptămână, în

31:53prezența unui profesor nativ, este o

31:56diferență colosală între ceea ce i oferi

32:00unui copil și ceea ce i oferă unui alt

32:03copil. ghaurile acestea, distanțele

32:06între copii și achizițiile copiilor nu

32:12se mai umblă. Avem noi această

32:15Când nu putem să îndeplinim niște roluri

32:18în calitate de părințem

32:21copilul poate învăța oricum și oriunde.

32:23Nu, el nu mai învață oricum și oriunde

32:25astăzi pentru că înainte funcționa

32:28treaba asta. Mergea în bibliotecă,

32:30deschidea o carte două trei, nouă. Vezi

32:32atâtea celebrități, atâtea personalități

32:35ale culturii, ale literaturii

32:38române care au învățat de unii singuri

32:41cu un statut precar

32:42>> sau la lumânare, vorba aia,

32:43>> sau la lumânare, puteau să facă asta.

32:46Mai poate să facă astăzi un copil treaba

32:49asta să meargă într o bibliotecă și să

32:51cunoască, să stăpânească totul? Nu.

32:54Astăzi copilul are nevoie de contexte de

32:57învățare variate și atunci pune l pe

33:00unul care are context de învățare

33:04robotică, nu știu, tehnologii, limbi

33:07străine și compară l cu un alt copil de

33:10vârsta lui care are un manual, un

33:13auxiliar sau 3i ore și jumătate

33:16petrecute.

33:16>> Ok. Și cum se va traduce asta? pentru că

33:18se va traduce prin niște diferențe

33:20foarte mari între copii.

33:21>> Totul, totul ține de bani,

33:23>> că nu și duce nimeni copilul la stat sau

33:25nu alege privatul pentru că n are chef

33:28de privat.

33:28>> Dar dă mi voie să spun că și alegerea

33:30statului este completată de foarte multe

33:32ori ulterior, tot cu activități private.

33:36Adică faptul că îmi duc copilul la

33:38învățământul public, să zicem pentru

33:41primele clase din ciclul primar, un

33:44pregătitoare a patra. Da.

33:46Părinții completează ulterior cu un

33:48after school care este sistem privat.

33:51Deci sistemul public este doar o mică

33:54bucățică completată ulterior tot de o

33:58pregătire.

33:59>> Nu l duci la after, dar îl duci la tot

34:02soiul de activități extracuriculare

34:05ulterior. Deci tot completezi pentru că

34:07nu poți rămâne în această paradigmă pe

34:09care sistemul public ți o oferă. este

34:12insuficient astăzi pentru copii. Deci

34:15nu, nu mai învață copiii oriunde și

34:18oricum.

34:20Da, dar e trist. Uite, vezi că bine,

34:22deși spui că completează, la final când

34:24tragi linie, cel care a investit bani

34:27până la urmă, timp și bani

34:30reușește să fie la un nivel la care cel

34:32care nu a avut lucrurile astea n o să

34:34mai ajungă niciodată, știi, e foarte

34:36>> Da. Aceasta este realitatea sumbră și să

34:39zicem că ea nu ar funcționa în situația

34:42în care acelui copil nu este insuflată

34:46motivația școlară. Adică poți avea toți

34:48banii din lume dacă tu ca familie nu

34:52reușești să i însufli copilului tău

34:53motivația școlară și se întâmplă și

34:55astfel de situații când banul nu poate

34:58rezolva totul. Bineînțeles, sigur.

35:00>> Dar nu poate rezolva nici existența

35:04motivației școlare ăă saltul sau

35:08evoluția unui copil care nu are acces la

35:10resurse. Deci, cum facem? Ne străduim și

35:14punem pe umerii noștri de părinți

35:16această presiune de a performa în

35:19calitate de părinți.

35:22Eu nu spun ducându ne copiii în

35:23învățământul privat că acolo găsim lapte

35:27și miere. Nu, nici pe departe. Dar punem

35:30presiune pe noi să le oferim contextele

35:32acestea variate de învățare care să nu

35:35mai creeze

35:37gapurile acestea între copii. Vorbeam cu

35:40mai mulți părinți care au o situație

35:42financiară destul de bună și care luau

35:46în considerare, na, eu având copii încă

35:49la grădiniță,

35:50>> vorbesc cu părinții cam de, na, cu copii

35:53de aceeași vârstă și care luau în

35:54considerare să meargă la stat tocmai

35:57pentru a nu i răsfăța, de a i duce într

36:00un mediu în care Înțelegi ce spun? Da.

36:02Spune vreau ca el să

36:06>> știi de la ce mă refer?

36:07>> O cunosc.

36:08>> E greșită sau nu?

36:10O să spun ceva. Gândirea asta eu aș vrea

36:14o pe lângă faptul că îmi este extrem de

36:16familiară pentru că o aud destul de des,

36:19eu aș vrea să crească copilul meu

36:21printre copii din diferite categorii

36:24medic. Nu i ducem, nu i ținem într un

36:26bol de cristal. Ținem într un bol, nu?

36:29Ea funcționează, dar nu foarte bine în

36:32primii ani pentru copii. E ca și când tu

36:36îl călești, îl împingi așa într o

36:38prăpastie pe copilul tău în primii ani

36:40și îi spui tu n ai fost pregătit că n ai

36:44instrumentele, n ai frânghiile necesare

36:46să ieși cumva din propastia asta singur,

36:49dar va trebui să te călești singur în

36:51povestea asta. S ar putea ca efectele pe

36:54termen lung să nu fie dintre cele

36:56așteptate sau scontate de către părinți

36:59cu ce iese copilul din din povestea

37:02aceasta că va trebui să învețe să se

37:05descurce în în acest mediu musai

37:10>> Dar ce înseamnă această călire? De ce l

37:11călești? Ce i acolo? Păi așa vor să îl

37:14îl călesc în sensul că ei cred că la

37:16privat copiii sunt cocoloșiți sau că au

37:20parte de un anume tip de tratament

37:22pentru că părinții plătesc. Depinde de

37:24instituția privată. Deci

37:27>> eu cred că e vorba unii se gândesc și la

37:29copii, nu la modul în care sunt tratați,

37:31ci la copiii care la colegi

37:35>> că simt că

37:36>> oamenii printre care sau copiii printre

37:38care se vor învârti și ai tăi

37:40>> și că simt acolo în învățământul privat

37:43că toată lumea e din acest bol de sticlă

37:45și

37:45>> da că toți sunt o apă și un pământ și

37:50nu știu cât de bine ar fi lucrul ăsta să

37:52i crești într un

37:55nu în viața reală sau nu, nu știu cum să

37:57ți spun exact, dar cred că înțelegi

37:59conceptul.

37:59>> Înțeleg, dar nu în toate instituțiile de

38:02stat sau private, că și aici iar punem

38:05etichete.

38:06Se întâmplă să fie copiii necocoloșiți

38:09la stat și cocoloșiți la privat, că nu

38:12știu, părinții pot fi intelectuali,

38:15pot avea studii și de o parte și de

38:17cealaltă. De ce pui acum eticheta

38:20aceasta pe învățământul privat că își

38:22duc părinții acolo copiii doar pentru că

38:24vor să fie cocoloșiți? Dar te poți gândi

38:26la situația în care vor să aibă copilul

38:28într un mediu sigur, să nu intre chiar

38:30oricine în școală pe parcursul zilei

38:35lângă copilul tău, că pot avea acces la

38:37resurse de învățare diferite, la

38:39discipline care să fie în concordanță cu

38:42nevoile generațiilor de copii. Adică și

38:45cei din privat ar putea să ți ofere

38:47niște contraargumente

38:50>> și e foarte bine că de asta suntem aici

38:51să limăm toate aspectele astea că altfel

38:53cine poate să ne răspundă?

38:57Ce facem

38:59ă

39:02cu copiii de astăzi care sunt mici în

39:05viitor? Adică tu ai grădiniță, școală

39:07primară, toți sunt mici.

39:10Cum va arăta? Ai așa o idee, educația în

39:13viitor cu mai învață cineva ceva concret

39:16cu chat GBT și cu inteligența

39:19artificială și cu Eu cred că o să fie

39:21din ce în ce mai

39:22>> Păi, are legătură cu ce vorbeam pe mai

39:24devreme. Tocmai asta spuneam, că mi se

39:27pare că disciplinele pe care școala,

39:30sistemul acesta și cu precădere cel

39:32public le pun la dispoziția copiilor nu

39:36sunt cele potrivite timpului și nevoilor

39:39acestor generații. Se face pe mai

39:41departe predarea aceea prelegere

39:44clasică, transmitere de informații în

39:47ideea în care ele nu vor rămâne

39:49informații, ci vor fi internalizate și

39:51vor deveni în timp competențe. Discutăm

39:54despre asta continuu.

39:57Ă Dar nu mi se pare că facem mare lucru.

40:02Copiii de astăzi, nici măcar cei de

40:05mâine

40:07vor fi nevoiți să facă față inteligenței

40:09artificiale și cred că primul lucru

40:12pentru care trebuie să i pregătim este

40:14să se împrietenească cu inteligența

40:16artificială.

40:18să știi să pui întrebările corecte,

40:21corespunzătoare inteligenței

40:23artificiale. Cred că va deveni o meserie

40:26a viitorului și cred că trebuie deja să

40:28fie cursuri specii

40:31care vorbesc despre asta. Să poți să ți

40:34dezvolți competențele socioemoționale

40:37necesare pe care nicio inteligență

40:39artificială nu va putea să le dețină. E

40:43din nou o direcție în care ar trebui să

40:44meargă școala

40:46>> și pe care nu o valorifică suficient. Aș

40:50putea spune că pe mai departe școala își

40:52dorește sau înțelege printr un copil bun

40:55un copil liniștit în banca lui. Nu acel

40:58copil capabil să și dezvolte corect

41:01aceste competențe socioemoționale, adică

41:04să fie în stare să și recunoască

41:06emoțiile și să le recunoască pe ale

41:09vecinului. Pentru că viitorul va fi

41:11despre asta.

41:13Viitorul va fi despre colaborare, despre

41:15muncă în echipă și despre diversitate.

41:18Iată, să pot să lucrez cu o diversitate

41:20de perspective. Face școala asta ne

41:24învață să lucrăm în echipă? Nu, eu cred

41:26că pe mai departe ne învață să fim cât

41:28se poate de

41:32singulari în rolurile, în atribuțiile pe

41:35care le avem.

41:36>> Tu să îți înveți lecția, s o știi, s o

41:39spui pe de să iei nota mare și la

41:41revedere. S a terminat. Nu cam asta.

41:44>> De aceea marile companii în general în

41:46mediul privat fac atât de multă formare

41:49sau de instruire pentru munca în echipă

41:51pentru că românii nu sunt învățați să

41:54lucreze în echipă. E foarte greu. Noi

41:56încercăm la grădiniță să facem asta cu

41:58copiii. Un copil de 3 6 ani nu reușește

42:03să înțeleagă noțiunea de echipă la

42:06aceste vârste, dar poate fi introdus așa

42:09treptat treptat în ceea ce înseamnă grup

42:11trib mic

42:13>> și împărțire acolo de atribuții de

42:15responsabilități.

42:17Deci mie îm este teamă de

42:20ce urmează pentru că văd că nu știu, mi

42:22se pare că nu s au schimbat foarte multe

42:24lucruri. Societatea s a schimbat foarte

42:26mult, dar cel puțin

42:28când vine vorba de învățământ am bătut

42:30pasul pe loc și am rămas acolo.

42:31>> Asta spun și eu. Asta spun și eu.

42:32>> Am rămas în

42:34>> ca la școală la mine. Adică nu nu cred

42:36că s a schimbat nimic, deși n am mai

42:37intrat într o școală. Nu știu ce se mai

42:39întâmplă.

42:39>> Nici măcar disciplinele și

42:42>> sunt aceleași, nu?

42:43>> Da. Și iată planurile cadru care au

42:46apărut pentru învățământul liceal nu

42:48diferă prea tare față de cele de cel pe

42:50care după care ai învățat și tu.

42:56E rău. Nu știu, cred eu. Spune mi ce

43:04care este viziunea la

43:07în sistemul de învățământ pe care l ai

43:09pus tu la punct și de ce

43:13cred că

43:13>> ce mai ai ales și cum

43:15>> suntem inspirați din abordarea Regiu

43:17Emilia, abordarea educațională Regiu

43:19Emilia.

43:21Am ales de acolo ceva care mi a plăcut

43:23foarte tare și cred că se face greu și

43:26noi îl facem greu și sunt convinsă că

43:29mulți alți greu.

43:31Observarea copilului. Italienii pun

43:34foarte tare accentul în acea regiune pe

43:37observarea copilului

43:39și această observare a copilului

43:41generează

43:43intervenții personalizate

43:45asupra acestuia, asupra parcursului

43:47acestuia. și ai cum să faci asta. Sigur

43:49că ai cum să faci. Bineînțeles că ai

43:51instrumentele, dar trebuie să formezi

43:53oamenii să reușească să facă acest

43:55lucru. Noi nu suntem obișnuiți în

43:58calitate de profesori și nici măcar în

44:01calitate de părinți să ne observăm

44:03copiii.

44:05Mai degrabă suntem tentați să acționăm

44:08în funcție de nevoile noastre din mintea

44:11noastră, din mintea și din sufletul

44:12nostru de adulți, dar nu în calitate de

44:15observatori ai copilului. Mai devreme am

44:17deschis discuția spunând despre mine că

44:19sunt un părinte care își observă copiii

44:22și un profesor care își observă copiii.

44:25Sigur că nu o pot face nici eu la cel

44:28mai înalt nivel, dar mă străduiesc să

44:31fac lucrul acesta, iar în școala pe care

44:32o am, acesta să fie principiul de bază,

44:36să i putem observa pe copii, să știm să

44:39>> Dă exemplu, dă mi un exemplu de L ai

44:40observat pe un copil că ce

44:42>> l am l am observat pe un copil, de

44:44exemplu, de la o anume grupă că nu are

44:48niciun fel de m interacțiune

44:52socială cu

44:55un prieten cu un trib mic de copi doi

44:58trei copi acolo sunt niște aspecte

45:01socioemoționale pe care trebuie să le

45:03identificăm împreună cu familia pentru

45:06că rolul colectivității la finele

45:08grădiniței ar fi acela tocmai copilul să

45:11poată să și facă și el un prieten 2 trei

45:13să rămână prieten cu 1 2 3 de la

45:15grădiniță și pe mai departe la școală

45:17dacă el nu se poate lipi nici măcar de

45:19un singur copil acolo ai o chestiune

45:22socioemoțională de regglat pe care nu

45:24poți poți s o faci decât împreună cu

45:26părintele.

45:27>> Și când vine vorba de învățare,

45:29>> adică nu știu dacă vezi că un copil e

45:31are

45:33>> o înclinație spre ceva, dar altul cum

45:35cum poți să faci

45:37>> poți să faci

45:38>> educație separată sau în fine să i

45:40acorzi

45:41>> Da, este o discuție. Noi acum, de

45:43exemplu, la școală ne pregătim să

45:45împărțim elevii pentru a lucra

45:48diferențiat la matematică, așa cum se

45:52lucrează în școală. limba străină, de

45:54exemplu, se lucrează pe competențe, pe

45:57avansați și începători. Asta nu e o

45:59noutate. Nu facem însă la alte

46:01discipline sau la alte materii. E noi la

46:03noi în școală vrem să lucrăm diferențiat

46:06la matematică și probabil că pornind de

46:08la rezultatele pe care le vom avea la

46:10matematică, vom replica și la alte

46:12discipline

46:14pentru a ajuta copiii și a răspunde

46:17nevoilor particulare, individuale pe

46:20care aceștia le au. Nu este ușor să

46:23lucrezi diferențiat cu copiii. Nu este

46:25ușor să convingi părinții copiilor de

46:27faptul că îi ajută mai mult decât să i

46:30încurce lucruri diferențiat și nu orice

46:33profesor știe să lucreze diferențiat cu

46:35copiii.

46:36>> Dar la final când tragi linie și vor vor

46:38da cu toții același test, cum se va

46:40traduce asta? Asta

46:41>> același examen. Același

46:42>> același examen. Da, așa este. Evaluare

46:45națională dau cu toții sau evaluare

46:48pentru clasele a dou ara ș a dau cu

46:50toții. Este adevărat, dar nevoile

46:53copilului și achizițiile copilor sunt

46:57diferite. Noi tragem să replicăm un

47:01șablon. E un pat al lui Procust pe care

47:03așezăm copilul și tragem de picioarele

47:05și de mâinile lui, că ăsta e șablonul

47:08evaluării naționale, ca el să ajungă la

47:10maximum de potențial pe care îl poate da

47:13el. Da, dar cum poți să faci asta? Că

47:15dacă el este de patru c, să zicem, la

47:17matematică,

47:18>> oricum nu va ajunge la 10.

47:20>> Nu va ajunge la 10, dar nu ar fi mai

47:22bine să te ocupi astfel încât să poată

47:25ajunge firesc natural. Exact. fără o

47:28presiune extraordinară

47:30pe acest copil să ți ajungă la 6 7 și să

47:33consideri asta o performanță. Eu cred că

47:35da.

47:37>> Dacă s ar face așa lucrurile peste tot

47:39ar fi foarte

47:40>> Dar nu ne împiedică nimeni să facem

47:42asta. Dar din nou pe umerii noștri ai

47:44părinților și ai profesorilor e

47:46presiunea aceasta. Trebuie să ia copilul

47:47notă maximă la evaluarea națională

47:50pentru că ghici ce? De nota asta depinde

47:52repartizarea la liceu și dacă ajunge

47:54copilul la un liceu

47:56>> cu un mediu precar, iată social, n o să

48:00convină tuturor familiilor. Nu,

48:04>> bineînțeles că n o să convină nimănui,

48:06dar

48:07>> Da, dar este o realitate și cred că ar

48:10trebui să începem să acționăm în baza

48:12acestei realități. Trebuie să mi cunosc

48:14copilul și trebuie să fac tot ce ține de

48:17mine în calitate de părinte, respectiv

48:18în calitate de profesor, să l duc la a

48:21fi cea mai bună versiune a lui. Sigur că

48:24orice bună versiune are și un model. Ok,

48:28eu nu mă pot rapora, sunt cea mai bună

48:30versiune a mea, dar în comparație cu

48:33mine, cea de ieri, am întotdeauna în

48:35minte însă un ideal. N ai cum să n ai în

48:38minte un ideal. Și atunci tu trebuie să

48:41faci tot ce ține de tine, astfel încât

48:43să ajungă copilul la cea mai bună

48:45variantă a lui și el va ajunge la cea

48:47mai bună variantă a lui.

48:48>> Dar asta poate însemna și o

48:50supraîncărcare a lui.

48:52>> Depinde. Și asta și aici trebuie să fii

48:54un bun observator al copilului. Da, sunt

48:57copii supraîncărcați care ajung în

48:58burnout din cauza multiplelor activități

49:03extrașcolare,

49:05extracurriculare la care participă a

49:07timpului mare pe care astăzi copiii

49:09petrec și 10 ore la școală. Dacă i duci,

49:13de exemplu, la școală privată 10 ore.

49:16Dacă îi duci la școală plus un after

49:17school, tot 8 10 ore. Cam ăsta e timpul

49:20pe care îl petrece un copil ca un adult

49:22într un într o corporație.

49:24Și normal că mulți dintre ei ajung în

49:26etapa de burnout, de suprasolicitare,

49:30pentru că și aici lucrurile sunt clare.

49:32Un stres, să spunem rezonabil conduce la

49:36performanță, dar un stres major înseamnă

49:40că va claca copilul

49:41>> și și atunci care i cea mai cea mai bună

49:43variantă? că tu faci toate astea nu ca

49:45să scapi de el, ci ca să i oferi

49:48posibilitatea să

49:51nou observare. Eu, de exemplu, cu

49:54băiatul meu cel mare i am oferit

49:57contextele acestea de învățare variate

49:59când era în grădiniță. Am observat ce i

50:02a plăcut, fără să renunț. Vedeți că aici

50:05este o altă capcană în care cad

50:06părinții. Nu vrea. După două trei

50:09ședințe de mers, de exemplu, la șah zice

50:11copilul că nu i mai place. Copilul zice

50:13că nu i mai place de multe ori când îi

50:16este greu, când se află în situația în

50:18care î depășește ceva. Învățarea e

50:20întotdeauna grea. Învățarea implică

50:23întotdeauna efort și atunci reacția lui

50:27la început cel puțin va fi aceea de

50:28respingere. Tu ca adult nu iei imediat

50:31decizia gata, eu renunț să l duc la șac

50:34pentru că a zis că e greu după două

50:35ședințe. Îl mai lași, se mai coace, se

50:38mai frământă.

50:40Dacă vezi după o vreme bună că persistă

50:44refuzul copilului, e clar că acolo e

50:46ceva nepotrivit, dar nu acționezi

50:50imediat. Și atunci l am observat, am

50:52observat lucrurile care îi plăceau, care

50:54î pasionau și a mers pe mai departe și a

50:58filtrat singur și a selectat singur

51:01cu mine în umbră ă aceste activități

51:07extrașcolare, dar și preferința, să

51:10spunem, sau pasiunea pe care o are acum

51:13pentru matematică. Deși mama lui e

51:15profesor de limba și literatura română.

51:17Iată.

51:17>> Hm.

51:18Ca să tragem o concluzie, că timpul

51:21zboară repede când vorbești despre

51:23lucruri care îți plac.

51:26Ce ar trebui să facă un părinte sau cum

51:28să și crească copilul astfel încât în

51:31fața ta, în fața unui învățător, în fața

51:33unui profesor să ajungă, nu știu, să fie

51:36o cea mai bună variantă a lui sau un

51:38copil cu care să te mândrești? Poți să

51:41spun lucrul acesta?

51:43E o întrebare foarte

51:46interesantă și complicată. Așa

51:50>> să spun de ce am înțeles.

51:51>> Cred că nu îți spun concret. În fiecare

51:55zi când mă duc să i iau pe ai mei de la

51:56grădiniță întreb cum au fost astăzi

51:59>> și sunt zile și zile.

52:02>> De cele mai multe ori băiatul era mai

52:05neascultător. Nu știu ce fac. Mi

52:08povesteau ce face. În fine, și nu voiam

52:10lucrurile ăsta. Nu vreau să fie

52:13obedienți sau, în fine, să nu aibă

52:15niciun cuvânt de spus, dar nici să fie

52:19ă văzut ca un copil problemă, copilul

52:22problemă al grupei, înțelegi?

52:25Și de asta spun

52:28cum să fie copilul astfel încât în fața

52:30unui profesor sau educator să fie în

52:32regulă, să fie ok, să nu fie

52:35la nicio extremă, știi?

52:38>> Da. Dar nici nici mediu, nici mediocru.

52:40Nu, nu știu cum să zic.

52:41>> Am înțeles. Am înțeles. Da. Nu e. Cred

52:44că pe lângă faptul că nu există o rețetă

52:47pentru povestea asta și aici vorbim

52:50despre aceeași presiune pe care o putem

52:52resimți pe umerii noștri, tocmai să fim

52:55părinți buni, dar nu suntem supereroi

52:58mai degrabă aș spune că a fi naturali, a

53:01fi sinceri, a fi onești cu nevoile

53:04noastre de adulți și cu nevoile copiilor

53:06noștri și a încuraja faptul că într o zi

53:10copilul tău a fost și cel mai gălăgios

53:13dintr din clasă, dar a existat și o zi

53:16în care a fost cel mai creativ din clasă

53:20când îți vine cu nu știu ce obiect pe

53:22care l a realizat singur sau împreună cu

53:24doamna educatoare, a încuraja

53:27normalitatea, a normaliza toate aceste

53:31lucruri ne fac părinți buni și foarte

53:35buni. Fricile acestea, teama de eșec,

53:40toate ne conduc la extremele despre care

53:43am vorbit pe mai departe.

53:45Rolul meu de mamă și de femeie este să

53:48mi spun în fiecare zi că nu pot fi

53:51perfectă și să i încurajez și pe copiii

53:53mei să trăiască liniștiți cu gândul că

53:57nu vor fi niciodată nici ei perfecți,

54:00dar că se vor strădui să fie cea mai

54:02bună versiune a lor de fiecare dată.

54:05Cred că asta este asta este cheia.

54:08>> Da, sună foarte bine. Și pe mine m ai

54:10convins. Adică plec de aici cu niște

54:12Serios, eu din fiecare podcast îmi iau

54:14câte ceva și încerc să le pun și în

54:17practică și am înțeles despre ce e vorba

54:21și îți mulțumesc foarte mult pentru tot

54:22ce mi ai spus. Mie mi s a părut că

54:24>> a fost o discuție foarte plăcută și sper

54:26că și tu gândești la fel.

54:31și m ai pus pe gânduri, să știi. Am

54:33rămas așa puțin cu niște vorbe de ale

54:36tale. Te mai aștept și altădată să vii

54:38pe la noi, că î place foarte mult cum

54:40cum vorbești. Dar nu înainte de a spune

54:42totuși asta e ultima întrebare,

54:45în afară de de exemplul pe care mi l ai

54:48dat cu acea fată,

54:50ce copii te au întristat cel mai mult în

54:51cariera ta pe care i ai văzut? Ce

54:54exemplu de copii sau ce trăiri ale

54:55copiilor te auat întristat cel mai mult?

54:58Da. O altă întrebare grea, o altă

55:01întrebare complicată.

55:04Mă întristează foarte tare copiii care

55:08trebuie îmblânziți la grădiniță. Am și

55:12despre asta am vorbit. Sunt copiii

55:14ținuți foarte mult acasă în compania

55:18unor bone, mai multor bone câteodată

55:22care nu au niciun fel de

55:26rețea de relații, rețea socială

55:29construită și care aduși în

55:31colectivitate mult mai târziu decât ar

55:34fi cazul, se confruntă cu atât de mari

55:38probleme de adaptare, de aceea îi numesc

55:41îmblânziți, că Sunt precum Mogly. Pe

55:44Mogly l au Exact. Pe Mogly l au

55:48îmblânzit oamenii până la urmă și faptul

55:51că a ajuns printre ei, deși emoțiile le

55:55a trăit și printre animale, dar copiii

55:58aceștia ținuți atât de mult unii dintre

56:01ei acasă, între zidurile unei case, în

56:04compania unor străini, privați atât de

56:07tare de rețea de relații cu alți semeni,

56:11cu alți adulți, dar în primul rând cu

56:13alți semeni. Ieșitul în parc cu Bona o

56:16oră, două, trei nu înseamnă interacțiune

56:18socială. Copilul învață în colectivitate

56:21să se raporteze la diferitul Ioanei, la

56:25diferitul lui Mihai și fiecare zi este o

56:28decriptare a acestor relații sociale.

56:31Acești copii mă întristează cel mai tare

56:34și mă întristează părinții acestor copii

56:37care nu înțeleg ce rău le pot produce

56:41acestor copii privându i de socializare.

56:46care este cea mai importantă componentă

56:49a acestei vârste. Vorbim mai mult mai

56:52departe de

56:53>> făcând o din

56:56cred că tot din egoism pentru că

56:59m la grădiniță copiii se îmbolnăvesc,

57:03răcesc. Înseamnă un timp și o un

57:06sacrificiu din partea mamelor de a i

57:08îngriji și atunci preferă să i țină

57:11destul de multă vreme acasă

57:14decât să se ocupe de povestea asta care

57:17înseamnă imunizare. să dea decât să dea

57:20piept cu bolile și cu tot ce

57:22>> Da, eu cred că asta este un pericol

57:23extrem de mare și am vorbit despre

57:25povestea asta și n o spun pentru că am

57:28eu o grădiniță sau o spun pentru că văd

57:31ce înseamnă să îmblânzești copiii

57:35aduși în colectivitate pe la patru ani,

57:37pe la cinci ani, că abia acum a devenit

57:41grupa mijlocie obligatorie și până în

57:432030 va deveni grupa mică.

57:46Abia acum această presiune pusă pe

57:48părinți

57:50începe să se reflecte în participarea

57:53copiilor în colectivitate. Și să știți

57:55că nu vorbim despre părinți săraci care

57:58nu și duc copiii la grădiniță pentru că

58:00nu au copiii ce să mănânce, acolo se

58:03întâmplă poate. Nu vorbim despre părinți

58:05bogați

58:07>> sau cu un statut social care preferă să

58:10i rupă pe copii de tot să i priveze de

58:12tot ceea ce înseamnă această rețea de

58:15relații,

58:15>> considerând că le oferă oricum ei totul

58:17acasă. Mulțumesc foarte mult, Marina,

58:20pentru prezență. Sărbători fericite și

58:22la mulți ani și te așteptăm la anul cu

58:24alte

58:26>> ă cu un alt interviu la fel de bun cum a

58:28fost acesta. Mulțumesc încă o dată că ne

58:31ați urmărit. Nu uitați să ne dați și un

58:33like, să vă abonați canalului, să

58:34comentați, să ne spuneți ce v a plăcut,

58:36ce nu v a plăcut, cum comentați toate

58:40subiectele pe care le am atins aici și

58:41să ne revedem cu bine, cred că nu la

58:44anul, mai avem încă un episod de

58:45difuzat. Atât deocamdată. Pa pa.