Full transcript
0:00Emoțiile durează 60 90 de secunde.
0:03Răspunsul fiziologic al unei emoții
0:05durează până la 90 de secunde. Ce face
0:08acea emoție să rămână, să escaladeze, sa
0:11să se mențină sau să escaladeze? Sunt
0:13gândurile pe care le lipim, acele
0:15emoții. Cum ne decodificăm noi anumite
0:18trăiri ale noastre. Și când vorbim de
0:21anxietate o să venim cu niște gânduri
0:23catastrofice, anticiparea aceea negativă
0:26de care vorbeam să ne mențină starea de
0:28frică pentru un viitor incert.
0:31>> Dar există vreo formulă magică prin care
0:34poți să ți schimbi gândurile?
0:35>> Există.
0:36>> Ne învățat, ne dai și nouă un singur
0:38exemplu, spune ne ceva.
0:39>> Există. Există. Doar că nu este atât de
0:41magic, ci este un antrenament. Una
0:44dintre cele mai uzuale tehnici în
0:47combaterea gândurilor negative este
0:50contracararea acestor gânduri. Se
0:52numește metoda ICAR. Le identificăm,
0:55le contracarăm, găsim alternativă
0:58pozitivă și repetăm.
1:05Bine v am regăsit, dragii mei, la o nouă
1:07ediție a podcastului Creștem mari. Și
1:09acum vă spun doar atât, mămici, în
1:11special mămicile.
1:13Vreau să luați loc pe o canapea, unde
1:16vreți voi, timp de o oră și să ascultați
1:18cu mare atenție această discuție pentru
1:21că este o discuție despre sufletul
1:23vostru și faceți în așa fel încât să vă
1:26eliberați în tot acest timp ca să fiți
1:28foarte atente.
1:30pentru că vreau să abordăm teme plăcute
1:34sau în fine, sentimentele plăcute ale
1:37maternității, dar și pe cele mai puțin
1:39plăcute. Și aici vorbesc despre
1:42sentimentele acestea de frustrare, de
1:45neîmplinire, de insuficiență, de
1:50furie, de teamă, de oboseală extremă, de
1:54extenuare. Poate le ați trăit sau poate
1:58că ați fost, nu știu, extrem de
1:59norocoase și nu le ați trăit. Habar n
2:01am, că mai văd și mame care spun că în
2:04fiecare zi este o binecuvântare și nu
2:06avem motive să ne plângem. Nu știu dacă
2:08e chiar așa. Și de aceea am invitat o
2:11alături de mine pe Ramona Pascu, care
2:13este psiholog și psihoterapeut.
2:15Mulțumesc că ai venit.
2:16>> Mulțumesc pentru invitat.
2:17>> Două Ramone.
2:18>> Da.
2:20două mame și obosite câteodată.
2:24>> La Nu vreau să vorbesc despre mine,
2:27vorbesc despre mame la modul general.
2:33Am vorbit despre toate acele sentimente.
2:37De ce mamelor le este rușine
2:41să trăiască alte altceva decât bucurie
2:45nemăsurată și împlinire profundă? Când
2:48vine vorba despre a fi mamă, de ce am
2:54dreptate sau nu? Când spun că parcă ți e
2:57și rușine să spui.
2:59Parcă nu e voie să spui, parcă nu e
3:00normal, parcă nu nu ai voie decât să fii
3:04fericită și împlinită pentru că nu i
3:06așa, nu asta îți doreai. Adică nu a
3:08venit
3:10împlinirea vieții tale, fericirea
3:11supremă.
3:13>> Exact de asta.
3:14Exact. De această presiune socială, de
3:18aceste cutume transmise
3:20transgenerațional și tot ce vine din
3:24jurul nostru ca presiune, ca păreri, ca
3:32opiniile
3:34oamenilor
3:35>> că nu ai voie. Adică nu nu de ce să fii
3:38>> că
3:39>> stresată? De ce să fii anxioasă? De ce
3:41să fii nervoasă? De ce să fii obosită?
3:42De ce să n ai răbdare? De ce să simți că
3:44nu mai poți?
3:45>> E adevărat că atunci când cuiva este
3:48greu, oamenii din jur, fie că e
3:50pierdere, fie că e un sentiment de
3:53oboseală, o frustrare, oamenilor din
3:56jurul nostru le este greu să stea cu
3:58aceste sentimente grele ale noastre și
4:01să știe ce să spună. De foarte multe
4:04ori, nu este o intenție rea în spate în
4:07a ți scoate în evidență lucrurile
4:09pozitive. Da, dar uite cât de bine este
4:12să ai acest copil. Uite, asta ți ai
4:13dorit. Este mai degrabă dorința de a ne
4:16consola sau de a ne direcționa gândurile
4:19spre un aspect pozitiv. Ok, dar de ce nu
4:22spune nimeni, păi te înțeleg, te
4:24înțeleg, te cred. Da, și mie mi ar fi,
4:28adică
4:29știi, empatizarea asta.
4:32>> Exact. Empatia e o caracteristică ce se
4:35dezvoltă în timp și este educată și este
4:37un efort conștient pentru că înseamnă să
4:39ne punem în papucii celuilalt. Înseamnă
4:42să ne detașăm de trăirile noastre, să ni
4:46le punem un pic pe hold, să nu intrăm în
4:50exemplul pe care î dădeam, să nu intrăm
4:52în presiunea de a da o soluție
4:55și să putem să schimbăm perspectiva și
4:58să ne uităm cum se vede prin ochii
5:00celuilalt. De cele mai multe ori se
5:02întâmplă în cuplu lucrul acesta. Când
5:06mama vrea doar să fie ascultată, auzită,
5:09văzută, înțeleasă, crezută de către
5:12partenerul ei că este greu, că este
5:14obosită, iar el vrea să dea soluții,
5:18pentru că pe el vine presiunea de a da o
5:20soluție. Când eu te aud pe tine că tu
5:22ești obosită, eu simt nevoia să fac ceva
5:25ca ție să ți treacă acest lucru, să ți
5:27rezolvi problema pe care o ai, când de
5:30fapt ea vrea doar să fie auzită. Lasă că
5:33mă descurc eu cu oboseala mea, dar vreau
5:36doar să văd că tu mă vezi pe mine și tu
5:39mă înțelegi și mă crezi. Și el cu ce
5:41soluții vine de regulă?
5:44Adică vine cu soluții concrete sau
5:46>> Unii da. Unii da. Adică putem să
5:48externalizăm. O altă problemă cu care
5:52vin foarte multe mame la mine sau una
5:54din discuțiile pe care le avem este că
5:56tata vrea să ia o bonă. Ok, ești
5:59obosită, nu mai poți. Luăm un ajutor
6:01extern.
6:02Iar ea, deși ar avea nevoie de acest
6:04ajutor, deși ar prinde foarte bine, o
6:08împiedică să accepte frustrarea că nu
6:11vreau altcineva să stea cu copilul.
6:13Capabilă.
6:15>> Vreau să stai tu, că tu ești tata. Capă.
6:17A, am înțeles. Hm,
6:19>> înțelegi?
6:21Și atunci,
6:23dar da, nu ne este dat voie să spunem și
6:29aspectele mai puțin plăcute ale
6:31maternității, pentru că ar însemna și
6:34ceilalți din jur să se implice cumva, să
6:37empatizeze, să facă un efort.
6:40>> Dar suferă mai mult, între ghilimele sau
6:43nu?
6:44mamele care au în spate deja o, nu știu,
6:47predispoziție spre anxietate, spre
6:50depresie, spre
6:53>> Cu siguranță că tot ce am
6:55>> sau și o mamă care poate care este zen
6:57așa, ea singură în viață când vine
7:00copilul se poate transforma.
7:03se poate transforma mai ales pe lucruri
7:07punctuale, în sensul că și experiențele
7:10trăite cu copilul, dacă nu sunt
7:12experiențe grozave și nu sunt nelipsite
7:16de evenimente neplăcute, s ar putea să
7:19creeze anumite
7:22stări de anxietate, de frică, de
7:25anticipare negativă. Uite, s a
7:28îmbolnăvit în primul an de 1000 de ori.
7:31Am ajuns de 10 ori la spital cu diverse
7:33lucruri, chiar dacă n am avut o problemă
7:35cu anxietatea înainte. În următorii ani
7:38de zile eu s ar putea să stau într o
7:40presiune și într o așteptare continuă
7:42dacă se întâmplă din nou și să fiu hiper
7:45protectivă poate sau să evit anumite
7:48deplasări sau să evit anumite lucruri
7:51tocmai pentru că am avut în ultimul an
7:53sau în ultimii ani de zile niște
7:55experiențe care
7:56>> nu au fost tocmai plăcute și au setat
7:58creierul meu să anticipeze că s ar putea
8:02întâmpla din nou. Nu. Anticiparea asta
8:04și presiunea asta este ceva.
8:07>> Da, dar într adevăr extrem de dăunătoare
8:11pentru psihic. De fapt, ce le obosește
8:13cel mai tare pe mame? Nopțile nedormite.
8:16>> Noi știm că lipsa somnului este o metodă
8:18de tortură.
8:20>> Asta da. Dar asta este tot. Adică da,
8:22sunt obosită și adică nu dorm și
8:25>> nu. De cele mai multe ori este un
8:26amestec între oboseala fizică, nevoile
8:30de bază fiziologice neîmplinite, lipsa
8:33somnului, o alimentație deficitară, un
8:36lipsa unui program regulat, mai ales și
8:39cu exerciții sau cu mișcare, care să ne
8:41aducă o stare de bine, combinat cu
8:44foarte multă oboseală psihică,
8:45îngrijorări.
8:47Asta. Dar ce? Adică
8:50bine, e un cumul, da, dar eu am stat să
8:52mă gândesc în ultima vreme că nu atât
8:54oboseala fizică mă termină, cât
8:58epuizarea asta mentală care probabil
9:01vine, da, și pe fondul ăla și în fine,
9:03amândouă
9:05puse acolo într un pachet este explozie.
9:08Dar exact grija asta constantă, că mai
9:12ales dacă ai ceva în spate
9:14[Muzică]
9:15pentru orice, anticiparea și așa mai
9:18departe. Cred că astea de fapt sunt
9:21adică ce suferă mai mult, psihicul sau
9:23corpul?
9:24La fiecare femeie diferă pentru că sunt
9:27atât de multe variabile care diferă de
9:30la o familie la alta încât nu pot să
9:32generalizezi.
9:34>> Dar tu spuneai oricum că venirea unui
9:37copil o să fie ca o oglindă pusă în fața
9:40ta. Cum a cum vine asta? Ce Ce ți
9:42oglindește? Ce vezi?
9:45Se activează foarte multe scheme
9:47cognitive, adică acele tipare după care
9:50noi am văzut viața până acum, acele
9:52lentile pe care noi le am avut puse de a
9:54lungul vieții noastre, lentile
9:57dezadaptative în cazul multor oameni.
10:01Și acuma în traducere
10:02>> Și acum în traducere este dacă noi avem
10:05niște răni emoționale, niște lentile
10:09care ne arată viața în negru, de
10:11exemplu, sau în gri, când avem o
10:15negativitate mai ridicată, suntem ușor
10:18pesimiste, avem un fond anxios în spate,
10:22>> s ar putea sau șansele sunt ca venirea
10:28pe lumea bebelușului să răscolească
10:30foarte foarte multe lucruri cu care noi
10:32trăiam până acum. Am găsit niște
10:35strategii cu care să facem față la
10:37negativism, la anxietate, la atacuri de
10:41panică poate sau la o anxietate
10:43generalizată cu care am mers. Dar
10:46venirea pe lumea bebelușului răscolește
10:48foarte mult pentru că mă duce la un alt
10:50nivel. Uite, anxietatea generalizată o
10:54putem compara cu o febră 37 cu5. Putem
10:58să funcționăm cu ea. Nu ne este
11:00confortabil, ne uzează, ne obosește, dar
11:04putem să funcționăm. Mergem la serviciu,
11:06ne facem treaba, mă ridic din pat. Un
11:09atar de panică îl putem compara cu febră
11:1240. Este au, e spectaculos, necesită
11:18intervenție imediat. Trebuie să fac ceva
11:20să scad febra aceea.
11:23Dacă avem o anxietate generalizată
11:25înainte, venirea pe lumea bebelușului s
11:28ar putea să ne ducă într o febră 40.
11:30>> Dar de ce
11:31>> escaladează foarte mult?
11:32>> Cu ce? Adică cu ce anume? Cu doar
11:35nopțile nedormite, în fine, oboseala și
11:36așa mai departe sau și cu altceva? cu
11:39îngrijorările tipice și cu faptul că
11:41poate multe mame nu s au documentat
11:43înainte sau și dacă s au documentat puse
11:45în fața faptului împlinit și a
11:47realității, nu mai țin foarte nu mai țin
11:49minte foarte multe lucruri în sensul de
11:52îngrijirea copilului, ce fac cu el dacă
11:54se întâmplă asta, dacă tușește, dacă nu
11:57pot să i scot mucișorii. Adică lucrurile
11:59de aspectele care țin de îngrijirea
12:02fizică a bebelușului în primele luni de
12:04zile s ar putea să creeze foarte multă
12:06îngrijorare. nesiguranță,
12:09insuficiența de care vorbeai, plânge
12:12încontinuu și eu nu știu ce să i fac. Nu
12:14l pot opri. Nu știu ce să i fac. Care i
12:18traducerea în mintea mea? Nu sunt bună,
12:20nu mă pricep. De ce aș fi vrut eu copil?
12:23Că habar n am să l cresc. Și tot felul
12:25de gânduri care alimentează aceste
12:28emoții negative care ele apar. Doar noi
12:31știm că emoțiile durează 60 90 de
12:34secunde. Răspunsul fiziologic al unei
12:37emoții durează până la 90 de secunde. Ce
12:40face acea emoție să rămână, să
12:42escaladeze, să se mențină sau să
12:44escaladeze? Sunt gândurile pe care le
12:46lipim, acele emoții. Cum ne decodificăm
12:50noi anumite trăiri ale noastre. Și când
12:53vorbim de anxietate o să venim cu niște
12:55gânduri catastrofice, anticiparea aceea
12:58negativă de care vorbeam.
13:00să ne mențină starea de frică
13:04pentru un viitor incert. Dar
13:05>> există vreo formulă magică prin care
13:09poți să ți schimbi gândurile?
13:11Da.
13:11>> Păi, să facem niște exerciții în fiecare
13:13zi, să ne schimbăm gândurile.
13:14>> Da, există.
13:16>> Ne învățat, ne dai și nouă un singur
13:17exemplu, spune ne ceva.
13:18>> Există. Există. Doar că nu este atât de
13:21magic, ci este un antrenament.
13:24Adică avem așa, avem una dintre cele mai
13:30uzuale tehnici în combaterea gândurilor
13:34negative este contracararea acestor
13:36gânduri. Se numește metoda Iar. Le
13:39identificăm,
13:41le contracarăm, găsim alternativă
13:44pozitivă și repetăm.
13:46și explic. Identificăm pentru că avem
13:50acea idee name it to it. Numește emoția
13:55ca să o poți controla, s o poți
13:57gestiona, să poți face ceva cu ea,
14:00pentru că în acel moment știi cu ce te
14:02confrunți.
14:04Anxietatea este frică fără obiect. Atâta
14:07timp cât nu știi cu ce să te confrunți,
14:09s ar putea să ai o anxietate și mai
14:11mare.
14:13După ce am identificat emoția, o
14:16contracarăm sau gândul dă mi un exemplu.
14:18Dă mi un exemplu.
14:19>> Z un gând. Zi mi zi mi un gând negativ
14:21de al tău.
14:24>> Păi sunt Eu, de exemplu, am gândurile
14:27acelea intruzive.
14:29Dacă în momentul ăsta nu știu ce se
14:32întâmplă și uite mă sună acuma să mi
14:33spună că nu știu ce s a întâmplat și că
14:36nu vreau să dau acuma detalii,
14:39>> aceste gânduri mă lovesc din când în
14:40când. și ok
14:42>> mă lovește gândul dacă se întâmplă acum
14:44ceva
14:45>> și primesc un telefon că s a întâmplat
14:46cu tare lucru și
14:49>> prima contracarare este cognitivă cu
14:52argumente logice și întrebarea care se
14:55pune este ce dovezi ai tu care să
14:58susțină acest gând?
15:02Era copilul bolnav când a plecat la
15:03grădiniță?
15:06se întâmpla să aibă o problemă sau te
15:11așteptai
15:12de când ai început ziua, de exemplu?
15:14>> Nu, mă gândesc, mă gândesc la accidente,
15:17nu ceva.
15:19>> Da, dar n ai nicio dovadă.
15:21>> Nu, evident că nu s a întâmplat. Nu,
15:23>> ăsta e un un contraargument pentru acest
15:25gând.
15:27Are sens?
15:30După care venim cu alternativa pozitivă.
15:34Dar oare nu s ar putea să fie bine? Că
15:36șansele sunt în cazul accidentelor, hai
15:39să zicem fifty fifty. A dacă eu știu că
15:41a plecat copilul meu într o excursie și
15:43mă gândesc, stau îngrijorată pe drum că
15:45uite, se circulă cum se circulă pe
15:47străzi, că se pot întâmpla accidente
15:50pentru că se expune sau este într un
15:52într un context în care este expus,
15:55atunci da, putem să avem o justificare
15:57pentru aceste gânduri, dar e important
15:59să le păstrăm la un nivel de îngrijorare
16:03adaptativă. Adică este firesc să mă
16:05îngrijorez când copilul meu face un
16:07anume lucru,
16:09>> dar să nu l las să escaladeze până la
16:11nivel de panică.
16:14Și alternativa pozitivă mă ajută să mai
16:17temperez un pic. Nu elimin complet, dar
16:20mai temperez un pic în așa fel încât să
16:22nu ajung tot să cresc acest nivel de
16:26anxietate, panică, îngrijorări și așa
16:28mai departe. După care repet.
16:31De ce e nevoie de repetiție? Pentru că
16:33noi știm din medicină și din
16:35neuroștiințe
16:37că repetiția creează rețelistică
16:40neuronală nouă.
16:42Repetiția mama învățăturii.
16:44>> Exact. Asta este vorba vorba din popor.
16:49>> Din medicină noi știm că
16:51>> neuron cu neuron au vorbit suficient de
16:53des și de mult încât au creat o cale
16:56neuronală pe care se transmite
16:58informația. Cu cât această cale
17:00neuronală este mai des folosită, ea
17:02ajunge la nivel de autostradă. Dacă noi
17:05am stat în temeri, în negativism, în
17:09pesimism, în frică foarte mult timp și
17:11aceste gânduri care ne escaladează frica
17:15au tot rulat pe această autostradă,
17:19când noi vrem acum să venim cu aceste
17:21argumente, contraargumente logice,
17:24>> vii cu ceva nou,
17:25>> cu alternativa pozitivă.
17:26>> Serios?
17:28autostrada a mai e ca și când ai tăia
17:33>> un drum nou cu maceta prin junglă și
17:36durează. Nu zice nimeni că nu poți să
17:39faci autostradă în junglă, dar durează.
17:41De asta și zic că nu e o soluție magică,
17:44ci sunt anumite exerciții care le putem
17:46face și asta este pentru ce m ai
17:48întrebat tu dacă putem să schimbăm
17:50gândurile. Dar
17:53în ceea ce privește anxietatea, în
17:55primul și în primul rând noi avem nevoie
17:57să ne reconectăm cu simțurile și cu
17:59corpul pentru că noi ce am discutat până
18:01acum este despre anxietate care stă în
18:03cap. E la nivel cognitiv. Și atunci
18:07gândurile catastrofice sunt la mine în
18:09minte. Eu vreau să mă întorc în corp și
18:11să liniștesc acest corp care el are un
18:15sistem nervos simpatic activat și toate
18:19substanțele astea de adrenalină,
18:21cortizol, tot ce ne dă corpul nostru
18:24rulează și s la un nivel foarte sus.
18:27>> Păi panica când se instalează panica.
18:30>> Exact. Am nevoie să liniștesc corpul în
18:32primul rând ca eu să pot să lucrez cu
18:34mintea. Exact cum noi știm din perioada
18:38academică mică sau orice fel de perioadă
18:40academică de fapt că noi nu putem avea
18:43performanță când suntem stresați.
18:48Nu poți să înveți dacă ești flămând,
18:50dacă ești stresat, dacă ești nedormit,
18:53dacă
18:55ceva îți ocupă mintea și rulează acolo.
18:57nu ai loc de învățare
19:00și atunci prima oară ne întoarcem în
19:02corp
19:02>> și probabil că nu poți să fii nici mama
19:06pe care ți ai dori s o
19:09înt întruchipezi dacă tu ești așa, nu?
19:12Adică putem fi, putem învăța
19:14>> de aceea. Da. De aceea avem nevoie să ne
19:17întoarcem întotdeauna la corp. Fie că
19:20vorbim de perioada de maternitate
19:23imediat după naștere, fie că vorbim de
19:26anxietate, în primul și în primul rând
19:28avem nevoie să liniștim corpul. Fie că
19:31ne odihnim, că mâncăm mai bine, că
19:33dormim cât se poate,
19:36că ne ocupăm de noi în acele mici pauze
19:40când copilul, bebelușul doarme și nu
19:43alergăm disperate să facem ceva prin
19:46casă, ci pur și simplu stăm în odihna
19:49aia jumătate de oră.
19:50>> E ok, dar multe mămici or să spună: Păi
19:53și când să le facem pe toate? Face
19:54cineva de mâncare, dă cineva cu
19:57aspiratorul, șterge, adună cineva
19:59jucăriile. Toată lumea știe să spună
20:02>> ia ți o pauză. Cum și eu am spus la
20:04început, așează te și stai o oră să ne
20:06asculți.
20:07>> Dar dacă n ai cum, n ai,
20:10>> n ai ajutor, n ai pe nimeni, cum să faci
20:12lucrurile astea?
20:13>> Aici aranjăm. Aranjăm pentru că da,
20:17ideea așa este. Cineva trebuie să le
20:19facă pe toate. Toate lucrurile trebuie
20:22făcute. Musai.
20:24Nu se poate într o zi să nu fac curat,
20:26într o zi să nu strâng jucăriile, într o
20:28zi să nu fie mâncare făcută, ceea ce de
20:31cele mai multe ori nu e chiar atât de
20:33trebuie, nu e chiar așa musai să fie
20:36făcute.
20:38Are sens ce zic?
20:40>> Da, sigur. Nu.
20:41>> Și uite, o parte din
20:44terapia pe care o fac cu mamele când vin
20:47este să încercăm să aranjăm acest
20:49program, să vedem cum putem să
20:51structurăm mai bine un program destul de
20:53haotic. pentru că așa este când vine
20:55bebelușul, că nu știi câte să le faci
20:57mai repede. Să vedem cum putem noi să
21:01organizăm un pic lucrurile mai bine în
21:03cea mai neagră situație când chiar nu
21:05este niciun fel de ajutor. Ce constatăm
21:08de cele mai multe ori este că fie refuz
21:13ajutorul, fie nu știu să cer ajutor, fie
21:17nu mi place când mă ajută cineva, că ce
21:20vine din spate, eu m am obișnuit foarte
21:22multă vreme să mă descurc singură,
21:25apropo de anumite scheme de competență
21:28și incompetență, cum să vină să mă ajute
21:30să mi spele mie cineva vasele? Nu se
21:32poate.
21:35>> Mie nu mi spune că la mine se poate.
21:36Doamne, Doamne ajută să vină să facă să
21:38facă totul să nu mai fac nimic.
21:42>> De fapt,
21:42>> în afară de a sta cui, că când trebuie
21:45să să stai copii să mai faci și
21:47celelalte, nu? La una trebuie să pe una
21:50trebuie s o faci prost. Ori îți pui
21:52copilul la televizor și faci mâncare,
21:55>> dacă nu stă lângă tine și nu îl dai să
21:57ceva să dărâme bucătăria, nu știu ce să
21:59facă.
22:01Ori adică ceva
22:04astea cu dă i copilului să facă și el
22:09nu știu ce acolo prin bucătărie o cocă.
22:13Da, merge o zi, două, trei, patru, dar
22:15pe urmă parcă nu mai merge, că
22:18>> pe urmă trebuie să cureți și iarăși
22:20copilul trebuie să stea pe lângă tine să
22:22rezolvi dezastrul lăsat în urmă pentru
22:25timpul în care ai făcut mâncare.
22:26>> Hm.
22:27>> Nu știu. Cred că ai trecut și tu prin
22:28astea. Nu,
22:29>> cu siguranță. astea sun așa de dau
22:32frumos pe Instagram și pe TikTok. Uite
22:34cât de talentată sunt eu să că voi
22:36sunteți leneșe de fapt că poți să faci
22:38totul cu copilul lângă tine.
22:39>> Hm. Și ce vine din social media este o
22:44presiune extrem de mare.
22:46>> Dar am vorbit despre asta. Da. Mai
22:49>> dar întrebarea
22:50>> am disecat fericirea asta de pe rețelele
22:52de de socializare, perfecțiunea asta.
22:54>> Da. Întrebarea mea este de ce trebuie să
22:58fie toate lucrurile făcute foarte bine?
23:01Că spuneai mai devreme ceva vei face
23:03prostul, dar de ce trebuie să le fac pe
23:05toate bine?
23:11>> Nu știu, habar n am.
23:13>> Și ajungem la faza de compromis. În
23:16momentul în care nu avem ajutor și nu
23:18avem acea situație din social media în
23:21care totul e perfect și noi suntem niște
23:23zâne și noi suntem niște atot
23:26puternice și
23:29știutoare,
23:30s ar putea să fim nevoite să ajungem
23:33într o situație de compromis și atunci
23:36fie nu fac de mâncare și dacă sunt
23:39resurse financiare suficiente poate
23:41comandăm. Fie într adevăr las copilul să
23:44mai facă te prin casă și să mai facă
23:47dezastru ca să apuc să fac ceva rapid.
23:50Fie
23:52facem altceva, dar facem un compromis.
23:56>> Da, înțeleg.
23:58>> Și atunci, într adevăr, uitându ne în
24:00spate s ar putea să spunem: Păi, n am
24:02făcut totul bine sau totul perfect.
24:06Următorul pas este să vedem care ne sunt
24:09prioritățile.
24:12Se leagă foarte mult și de anxietate
24:14pentru că în momentul în care avem o
24:16mamă care este cel puțin stresată, dacă
24:18nu anxioasă, va avea nevoie ca toate
24:22lucrurile din jur să fie aranjate.
24:25Nevoia cea mai mare a ei va fi să fie
24:27ordine, să le fac pe toate, să am acel
24:30sentiment că am mai bifat ceva și le am
24:33pus în ordine. De ce? pentru că în
24:35interiorul meu lucrurile nu sunt în
24:37ordine. Afectiv vorbind, este un haos și
24:41o agitație. Și așa ajungem în tulburarea
24:43obsesiv compulsivă când vorbim de
24:47cazuri mai grave de anxietate sau de
24:50diagnostic psihiatric sau medical,
24:52pentru că am anxietatea care îmi dă
24:55niște obsesii, gândurile pervazive,
24:58persistente și am compulsiile, adică
25:01acele comportamente repetitive
25:04care îmi liniștesc pe moment aceste
25:06gânduri și această anxietate și eu tot
25:08repet că fac curat, că număr, că nu pot
25:11să plec până Nu încuiușa de cinci ori,
25:14orice.
25:16Nu ne ducem poate în tulburare obsesiv
25:19convulsivă când vorbim de mame, dar ne
25:22ducem de să ne uităm la o nevoie foarte
25:25mare de ordine.
25:28>> Dar cele care mamele cu care ai lucrat
25:31tu de a lungul timpului, care sunt cele
25:33mai multe? Cele anxioase sau cele
25:38cum să le spun? Dacă nu ești anxios,
25:40ești liniștit sau cele liniștite?
25:43>> Sau dacă vin la tine, clar sunt
25:44anxioase.
25:45>> Nu mai vin și mai mai lucrez cu părinți,
25:48atât mame cât și tatiți, care vin foarte
25:50mult pentru consiliere parentală, pentru
25:53să mai aranjăm din lucruri, să învățăm
25:56lucruri noi, să facem psihoeducație și
25:59să
26:01ne clarificăm anumite aspecte din
26:03dezvoltarea copilului ca să știm la ce
26:05să ne așteptăm. Dar sunt mai puțini,
26:08într adevăr, pentru că noi încă nu avem
26:10o cultură în România să mergem la un
26:14specialist doar ca să fie de învățare
26:18sau de prevenție,
26:19>> de tratare.
26:20>> Noi ajungem când avem o problemă și e
26:23nevoie să tratăm.
26:26Și în în din cauza asta majoritatea care
26:29vin la mine sunt
26:32inclusiv cu depresie sau cu anxietate.
26:36sau mai vin părinți cu probleme strict
26:39legate de copii,
26:41anumite comportamente, anumite
26:43întâmplări, anumite obiceiuri sau
26:46anumite dinamici de familie care au
26:49ajuns să se stabilizeze acolo și pe care
26:51își dau seama că vor să le schimbe, că
26:53nu sunt în regulă și descoperim
26:56întotdeauna că sunt lucruri la adulții
26:58din această familie care au nevoie să
27:01lucreze. Te întreb acuma
27:04cum va fi copilul unei mame anxioase. Va
27:07fi și el neapărat anxios?
27:09>> Nu.
27:10>> Și ți spun din
27:11>> va avea, nu știu, niște traume din
27:14copilărie, va avea niște
27:16>> Nu neapărat traume,
27:18>> niște cum să le numim, mai trăumuțe, mai
27:21micuțe.
27:22>> Îți spun din experiențe proprie, mama
27:24mea este o fire anxioasă.
27:28>> Eu sunt Se îngrijorează foarte mult. nu
27:32îi place să se expună, nu se adaptează
27:35ușor la locuri noi, nu pleacă foarte des
27:37de acasă, tocmai cu aceste gânduri
27:40catastrofice că ce s o întâmplat, că na,
27:43nu știu cum o fi,
27:47>> fata ei, sporturi extreme, motociclism,
27:51orice înseamnă adrenalină și este total
27:53opusul anxietății.
27:56De ce? Pentru că unul vine și de la tata
27:59ceva
28:00>> care la fel a fost preluat și este din
28:03această zonă de aventură, curiozitate și
28:05explorare. Pe de altă parte,
28:09modelul de om anxios nu mi a plăcut
28:11niciodată
28:13și asta este urmarea sau asta este acea
28:16traumă de care spui tu cum va fi copilul
28:19unui părinte anxios. Tu ai plăcut o pe
28:20mama ta? Am plăcut o pe mama, dar nu mi
28:23place modelul de om anxios și atunci eu
28:26nu vreau să simt vreodată anxietate.
28:28>> Expunerea de a lungul timpului m a făcut
28:31să rezist foarte bine la valul de
28:34adrenalină care vine în sporturi
28:35extreme. De exemplu, un om anxios nu
28:37rezistă la un val mare de adrenalină.
28:42Are sens?
28:42>> Da. Interior e Da, este interesant.
28:46Exact ca fumătorii, de exemplu, că ori
28:50copilul tău va te detesta
28:53>> faptul că tu ai fumat, mirosul și așa
28:55mai departe, ori se va apuca de fumat.
28:56Deci copilul va fi ori anxios, ori poate
28:59la polul opus și va nu va accepta
29:02modelul ăsta de persoane pentru că nu n
29:05a fost bine ceva. N a fost bine.
29:07>> Depinde foarte mult de cum își manifestă
29:10părintele aceste trăiri. Avem un părinte
29:15anxios, hiperprotectiv
29:17și va pune stop permanent încercările
29:21încercărilor copilului de a explora
29:23lumea. S ar putea să avem un
29:25comportament la acest copil de evitare,
29:28de subjugare, de
29:33teamă de expunere, de teamă de eșec,
29:36pentru că teama de eșec înseamnă că n am
29:40încercat și n am dat greș niciodată.
29:45Nu pot să mi dezvolt o relație sănătoasă
29:47cu greșeala dacă eu nu încerc și nu
29:49greșesc și să accept greșeala ca fiind o
29:52parte sănătoasă și un o un
29:55context de învățare. Normal,
29:58>> un părinte hiperprotectiv îi va bloca
30:01acest lucru copilului
30:04cu urmările aferente sau
30:09un părinte anxios poate nu blochează
30:12încercările copilului de a explora lumea
30:15pentru că a mai citit ceva din
30:17parenting. își dă seama că nu e în
30:19regulă să blochezi copilul,
30:23dar va trăi el foarte multe
30:26[Muzică]
30:29simptome din anxietate vizibile pentru
30:32copil, care ar putea face acel copil să
30:35renunțe la propriile nevoi ca s o văd pe
30:37mama liniștită.
30:39>> Hm.
30:40O altă urmare
30:43este o artă a copiilor, că așa suntem
30:46noi modelați și creați ca și ființe,
30:51ca și specie, să renunțăm la propriile
30:54nevoi pentru părintele nostru. De ce?
30:58Pentru că
31:01dacă părintele nu e bine și pierd și
31:03risc să pierd relația cu părintele,
31:06pentru mine cu siguranță nu va fi bine.
31:09Și atunci mintea noastră are un
31:13mod foarte ciudat de a întoarce
31:15lucrurile în copilărie când nu avem
31:17dezvoltate foarte multe aspecte din
31:22neur din structuri neuronale, din tipuri
31:24de gândire avansate, abstractă și așa
31:27mai departe.
31:29în care atâta poate creierașul nostru să
31:32facă la vârstele mici.
31:34Și uite, îți dau un exemplu. Dacă mama
31:37este permanent sau părintele este
31:39permanent nemulțumit
31:42că nu faci, că nu dregi, că nu te
31:44pricepi, că nu înveți, ce o să facă un
31:47copil acolo este că nu va mai spune mare
31:50lucru.
31:52Nu va mai spune, va încerca să ascundă
31:54când greșește sau nu va cere ajutorul
31:57sau nu va avea curaj să întrebe ceva.
32:00>> Evident. Da.
32:02>> Un alt exemplu,
32:04frați, fată, băiat. Băiatul zvăpăiat,
32:10face tot felul de prostii. Fata mult mai
32:13liniștită.
32:14Păi, dacă fratele meu le face atâtea
32:17probleme părinților mei, ce să mai vin
32:20eu să mai zic ceva și să mai cer ceva?
32:22Că săracii de oricum sunt la limita
32:25suportabilității cu frate meu. Uite cum
32:29renunță la nevoi. Se simte nevăzută, se
32:32simte neauzită și o să ai o femeie în
32:35viața ei de cuplu care nu se simte la
32:38fel văzută niciun fel de partenerul ei.
32:41Dacă mai găsește și un partener care
32:44merge pe același tipar, aia fost.
32:47Spuneai spuneai de copilul ăsta zvăpăiat
32:49și î scriai
32:51înainte să ne vedem
32:54că țipetele copilului, încăpățânarea
32:57lui, în fine, lupta asta permanentă
32:59pentru ceva poate reactiva răni mai
33:03vechi de ale tale și să activeze să
33:05apese pe niște butoane. Eu n am înțeles
33:08partea asta. Ce butoane,
33:11la ce să te gândești din copilăria ta?
33:13Adică vreau să vreau să fim mai bune
33:16variante ale noastre, știi? poate
33:18înțelegând altfel lucrurile, că nu știu,
33:21nu e vorba despre copil, e vorba despre
33:22tine.
33:23>> De cele mai multe ori este vorba despre
33:25părinți în parenting.
33:30Părinții vin, repet, cu probleme despre
33:33copii și ceva că nu i învățăm pe copii
33:35cum să fie copii. Îi învățăm pe pe
33:37oameni cum să fie părinți sau în fine pe
33:39>> ă
33:42Uite, lucram cu o mămică,
33:45copil 4u ani și jumătate, într o etapă
33:48în care se reconectase foarte mult cu
33:51mama. Era o nevoie mare acolo să stea cu
33:54mama, să nu plece la grădiniță, să stea
33:59tot timpul lipit de ea.
34:02Copilul rămânea trist când îl lăsa la
34:05grădiniță, dar el după ce intra nu făcea
34:10tantrumuri, nu se opunea
34:13>> și pur și simplu spunea că nu vrea la
34:15grădiniță, vreau să stau cu tine acasă,
34:18mi e dor de tine. După ce intra copilul
34:21în grădiniță, făcea
34:24>> toate activitățile, se simțea bine, era
34:27în regulă. Mama, în schimb, pleca
34:28plângând
34:30pentru că ea avea convingerea că acest
34:34copil al ei se simte abandonat.
34:38>> Normal. Da. Toate
34:39>> can de abandon era a ei.
34:42>> Explorând în terapie în trecut. Ok. Când
34:45te ai mai simțit? Când crezi tu că
34:48mintea ta și sufletul tău a văzut și a
34:50simțit
34:51trăirile astea de abandon explorând așa
34:55din aproape în aproape când când când am
34:57ajuns în copilăria ei mică când ea era
34:59lăsată la bunici părinții plecau și ea
35:03stătea la geam și se uita după părinții
35:05ei cum pleacă.
35:07Ea în momentul de față proiecta foarte
35:09mult asupra copilului acea durere și
35:11acea suferință care nu era a copilului
35:13ei, era a ei din copilăria
35:15>> Păi, ok, dar și atunci ce te gândești?
35:17Lasă l, domnule, că o să fie bine. Nu e
35:19firesc să te gândești că o să sufere
35:20dacă tot trage așa de tine și vrea să
35:23stea lângă tine. Adică e logic, e
35:25normal, nu să te gândești că va suferi.
35:27>> Sigur, sigur. Dar viața presupune și
35:30suferință.
35:33>> Viața presupune și suferință. Noi putem
35:36să stăm în disconfort. Toată evoluția
35:40vine când ieșim din zona de confort.
35:43Important este această ieșire din zona
35:45de confort să nu fie una atât de mare
35:47încât să fie copleșitoare.
35:50Aici avem nevoie să fim atenți. Adică
35:52una este când vorbim de un copil care
35:55preferă să stea cu părintele acasă și el
35:57are deja un istoric de doi, tre ani de
35:59mers la grădiniță și alta este să ne
36:02uităm la suferința unui copil în
36:04adaptarea de la grădiniță care este mult
36:06mai intensă, care în care trăirile de
36:09frică și de dor de părinte și de
36:13frustrare că face niște lucruri cu care
36:16nu este obișnuit, de nesiguranță într un
36:19mediu nou, sunt mult mai intense versus
36:21Tous tristețea că nu stau 7 ore cu tine.
36:26Avem nevoie să evaluăm. Adică nu putem
36:29să ne ducem să generalizăm atât de mult.
36:33Plus că un copil nu poate să stea legat
36:36de noi cum nici noi nu putem sta legați
36:38de partenerii de viață, de prieteni, de
36:40proprii părinți tot timpul.
36:43Asta nu înseamnă că nu ne este dor de
36:45ei. Cum îi povestesc eu băiețelului meu,
36:50să ne fie dor înseamnă să ne iubim.
36:53Dorul este bun. Ne place să ne fie dor.
36:59>> Problema este că noi părinți,
37:01decodificăm dorul ca fiind suferință.
37:07N are logică că pe de o parte spunem că
37:10i de bine și pe de altă parte nu ne
37:13place că suferim.
37:17Aici trebuie să facem un pic
37:19diferența între cum suferim în în tipul
37:23acela de suferință. Și aici intervin
37:26acele gânduri catastrofice și părintele
37:28eu mai am a mai zis de multe o chestia
37:30asta. Părintele călătorește fie în
37:32trecut. Ce am făcut eu de copilul meu?
37:35Se poartă așa sau călătorește în viitor.
37:38Păi dacă acum faci așa, ce o să facă
37:40peste câțiva ani?
37:43Și nu sta aici în prezent să se uite la
37:45el, să se observe la el părinte, să se
37:48uite la copil. Și ca să ți răspund,
37:51apropo de soluții la acest context cu
37:54mama care plângea când pleca de la
37:56grădiniță, avem nevoie să ne uităm la
37:59dovezi. Gândul negativ, mă întorc la
38:02tehnică. Gândul negativ era că acest
38:05copil se simte abandonată
38:07>> și o să sufere.
38:08>> Care sunt dovezile care susțin asta? N
38:11avea nicio dovadă. Educatoarele
38:13trimiteau poze, copilul era fericit,
38:15participa la activități, își făcea,
38:19participa la rutinele de masă și de
38:21somn. Și noi știm că un copil stresat nu
38:24va vrea să mănânce. Un copil stresat va
38:27dormi greu sau nu va dormi deloc. Adică
38:30aveam toate dovezile care să arate că
38:32acel copil era ok în mediul respectiv și
38:34nu suferea că este abandonat.
38:38>> Da, am înțeles.
38:39>> Asta facem. Este o este o un tip de
38:42gândire pe care î antrenăm, că nu va
38:45veni singur. Ce vine pe automatism, pe
38:47autostradă este
38:50acel gând negativ poate sau acel acea
38:54gândire mai fatalistă.
38:57Știi că vorbeam și despre
39:00dezechilibre. Când este o mamă
39:03dezechilibrată, când poți să spui sunt
39:05dezechilibrată?
39:07Știi că poate noi nu înțelegem niște
39:11termeni sau nu în mod corect, nu evaluăm
39:13corect o situație
39:15>> și considerăm că ceea ce este normal
39:17este anormal și este un dezechilibru.
39:20>> Hm.
39:21Deci cum e o mamă echilibrată și cum e
39:23una dezechilibrată, ca să știm când
39:25intervenim, domnule, m am dezechilibrat
39:27și e momentul să spun stop și să fac
39:30ceva.
39:32>> Echilibrul nu e o linie dreaptă.
39:36Echilibrul e așa, sus, jos, sus, jos.
39:39Doar că avem nevoie să acest sus jos să
39:43fie mic, să nu fie diferențe mari, să nu
39:48ne ducem în extreme.
39:51Echilibru înseamnă să am și zile mai
39:53bune, să am și zile mai proaste.
39:55Echilibru înseamnă să am o mamă care
39:58este obosită în anumite zile sau este
40:02anxioasă, este îngrijorată,
40:07poate ușor depresivă la un moment dat,
40:10adică nu mai îmi fac plăcere anumite
40:13lucruri, nu mai mă bucur de anumite
40:16lucruri, nu mai fac pentru mine, pentru
40:19sufletul meu, pentru corpul meu, nu mai
40:21fac anumite lucruri care să mi dea o
40:23stare de bine, dar își își revine
40:25suficient de repede
40:28și ajunge la o stare de normalitate sau
40:31de stare de bine în alte zile, în alte
40:34săptămâni. Dezechilibru înseamnă în sau
40:38dezechilibrul apare în momentul în care
40:40eu nu mai pot să ajung la o stare de
40:44bine
40:46medie
40:47în care am anumite simptome, fie că sunt
40:51din zona anxioasă, fie că sunt din zona
40:53depresivă, fie că deja am anumite
40:57comportamente care se tot repetă și care
41:00nu mi fac bine nici mie, nici familiei
41:03sau copilului acolo. Acolo este un
41:05dezechilibru în momentul în care eu nu
41:07mai funcționez normal și aici evaluăm
41:09foarte mult funcționalitatea.
41:12Sunt oameni care de felul lor sunt
41:14anxioși, n au știut niciodată să se
41:17relaxeze, dar ei funcționează foarte
41:19bine. Și una din întrebările din terapie
41:23este:
41:24Vrei să schimbi anumite lucruri pentru
41:27că nu ți este bine sau pentru că lumea
41:30din jur îți spune că nu i bine? Dar tu
41:33funcționezi și te simți ok și ți ai
41:36creat un context de viață sau de mediu
41:40în care acele simptome ale tale nu ți
41:43pun bețe în roate.
41:45Adică noi avem și putem să avem din
41:47orice caracteristică mai puțin plăcută
41:50și avantaje și dezavantaje. Faptul că
41:54sunt hiper vigilentă, asta e în
41:56anxietate, sunt hipervigilentă. Poate
41:59avea și părți bune, bineînțeles.
42:00>> Poate avea și părți bune, că poate sunt
42:02mult mai atente decât aș fi dacă aș fi
42:05mai boemă.
42:07>> Și am sesizat sau sesizez niște lucruri
42:09înainte de a se croniciza sau înainte de
42:13a fi
42:15[Muzică]
42:16problematice pentru noi. Atunci avem
42:19nevoie să evaluăm în permanență ce vreau
42:21să schimb și ce vreau să păstrez și ce
42:23mă ajută și ce nu mă ajută.
42:27Apropo de acele butoane de care spuneai,
42:32avem aceste scheme cognitive care sunt
42:34butoanele pe care anumite situații din
42:37viața noastră le apasă. Ele sunt
42:40lentilele prin care noi vedem viața și
42:43ne decodificăm anumite aspecte din viața
42:45noastră.
42:48De a lungul timpului am dezvoltat acele
42:50mecanisme de coping, adică acele
42:52strategii cu care am făcut față unor
42:55situații mai puțin plăcute,
42:58doar că le am folosit atât de des încât
43:01au devenit automatisme și ele în acest
43:04moment vin singure.
43:07Se întâmplă o situație anume.
43:10Mecanismul meu automat este să evit
43:13poate sau să supracompensez.
43:17vine o critică. A, păi stai că fac
43:21înainte ca să n aibă motiv să mă
43:22critice. Ăsta e un supracompensator.
43:28Ce vrem noi să facem
43:31e să alegem când aducem aceste mecanisme
43:34în joc și când le punem deoparte să nu
43:37vină singure. Pentru că la fel acel
43:40supracompensator m a făcut să mă
43:42dezvolt, m a făcut să fac niște lucruri,
43:44să fiu bun la ceva.
43:47Eu vreau să mă folosesc în continuare de
43:49el, dar când vreau eu, nu când vine el
43:52automat, că s ar putea să fie nevoie să
43:55las omul din fața mea să facă el și să
43:58am răbdare și eu să nu pot să fac asta.
44:00Pentru că supracompensatorul vine și
44:02spune: „Păi, fă tu repede,
44:05nu mai aștepta.
44:08În relația cu copiii la fel este. S ar
44:10putea să vină această temere că îi este
44:15greu copilului și fac eu în locul lui.
44:19>> E Da.
44:22>> Și ce se întâmplă pe parcurs?
44:23>> Păi, nu e independent. Nu e e foarte
44:25dependent de tine.
44:26>> Exact.
44:28S ar putea să mi fie greu să stau și să
44:30mă uit cum se chinuie că face ceva și se
44:34frustrează că nu reușește și să am
44:36impulsul ăla de foarte multe ori. Na,
44:38hai că ți dau o dată, hai că ți am făcut
44:40eu. E foarte greu să stai cu astea.
44:44>> Și în afară de
44:47exercițiile astea mentale, poți face
44:49altceva să devii să ajungi la un
44:52echilibru?
44:55E un amestec de toate aspectele vieții
44:59noastre. Avem nevoie de corporal, fizic
45:03să ne
45:04>> somn și
45:06>> atâta cât se poate, că ajung chiar la
45:09acel compromis. Sigur nu e aberant să i
45:12spun unei mame care nu doarme noaptea și
45:15care nu mai ea cu soțul e în casă și
45:18stau se ocupă de copilul de copil, știi?
45:20Trebuie să dormi cât?
45:23>> Da. Păi o să spună că na,
45:27chiar ai ceva cu ea. Nu știu cum să mă
45:29exprim. Adică nu se poate să să te duci
45:32cu anumite
45:34clișee când situația chiar n o permite.
45:37>> Nu, exact asta dorm când doarme copilul
45:39și vedem toate sketch urile alea în care
45:41mama se pune și doarme. Na, e cu
45:43căruciorul afară cu copilul și copilul
45:45doarme, se întinde și ea pe jos. E în
45:47parc, se întinde pe bancă. Eu zic din
45:50experiența mea m am dus și m am uitat la
45:52foarte multe mame în căruciorul mamelor
45:55care stăteau pe bancă să mă conving că
45:57acolo e un copil, că eu n am putut
46:00niciodată să mă opresc cumva cu
46:02căruciorul și să stau pe bancă. În
46:03momentul în care mă opream, începeau
46:06urletele. Deci era musai să mă să merg
46:10continuu cu căruțul ca să doarmă.
46:12>> Da, știu. Da. Evitam inclusiv
46:14semafoarele pe roșu.
46:17E aberanță i ceri unei mame să facă
46:20anumite lucruri când situația nu i
46:22permite. Și atunci ajungem în situații
46:24de compromis, ajungem să alegem. S ar
46:27putea câteva luni de zile casa asta să
46:29fie un dezastru,
46:31dar ce i mai important pentru mine să
46:34fiu un pic mai odihnită, să apuc și eu
46:36să dorm, să nu fiu într un haos totală.
46:42Evident că se va vedea și în relație cu
46:44copilul și în relație cu ceilalți, că
46:47dacă nu ai nevoile de bază împlinite, s
46:50ar putea să nu ai un comportament foarte
46:52drăguț față de ceilalți.
46:55Sau e mai important ca această casă să
46:58fie lună și bec.
47:01S ar putea în unele momente să alegem.
47:05Ce este foarte greu pentru mame să
47:08înțeleagă este că acest copil vine și ți
47:11schimbă total ritmul vieții.
47:14Marea majoritate se gândesc că este doar
47:17o ceva în plus față de ce făceam
47:19înainte.
47:21Adică eu trebuie să fac toate lucrurile
47:23pe care le făceam înainte și mi ocupau
47:25toată ziua
47:28și să mai cresc și copilul.
47:32Ceea ce iară este
47:35>> sau stai în concediu de maternitate doi
47:38ani și vezi Doamne ce faci tu că nu faci
47:40nimic.
47:41>> Stai acasă.
47:41>> Stai acasă că ești în concediu, stai
47:43acasă și pe de altă parte poate te și
47:46frustrezi. Te uiți la colegele tale care
47:48merg la birou și se îmbracă frumos și
47:50ies din casă și tu ești tot timpul cu
47:52părul în vârful capului și nespălată și
47:57>> murdară de te. Ce? că nici nici tu nu
48:00mai știi ce e acolo. Cu copilul non
48:02stop.
48:04Adică
48:06m
48:07poți să fii o mamă bună, dar totuși să
48:09te frustreze faptul că nu mai ai viața
48:12pe care o ai pe care o aveai înainte.
48:14>> Da.
48:14>> Și să ți dorești să nu fii doar mamă.
48:16>> Da.
48:18Și e în regulă să se întâmple lucrul
48:21acesta pentru că chiar nu ești doar
48:24mamă, chiar ești și femeie, chiar ești
48:27și profesionist. Dacă făceai ceva
48:29înainte și aveai un job, chiar ești și
48:32parteneră de cuplu, ce să vezi, viața de
48:35cuplu se duce naibii când apare copilul.
48:38Pentru foarte mulți oameni care nu
48:41reușesc să își formeze sau să își
48:44continue anumite activități de cuplu
48:47dinainte.
48:49Și aici la fel ajungem la un compromis.
48:52Păi, nu vreau să las copilul la bunici
48:54pentru că,
48:56nu știu, nu i dă mâncare, cum zic eu sau
49:00>> sau îl lasă la televizor sau îi dă
49:02dulciuri sau
49:05și întrebarea este ce i mai important
49:07pentru voi în viața asta acum? un damage
49:10care se poate face cu ceva dulce într o
49:13zi sau să vă și conectați un pic ca și
49:18cuplu, că nu vorbim de o vacanță de
49:21vară, adică nu vorbim de trei luni de
49:23zile, cum era pe vremea noastră când
49:26eram mici și foarte mulți copii erau
49:28lăsați la țară trei luni de zile. Vorbim
49:31de o zi sau vorbim de jumătate de zi.
49:34Doar că noi avem de depășit niște
49:36mentalități aici. Nu avem de Problema nu
49:39este la organizare. De cele mai multe
49:41ori problema este la mentalitate, la cum
49:44ne punem noi niște etichete
49:47în consiliere parentală, în terapie, în
49:52coaching, în toate,
49:55nu știu, abordările astea psihologice,
49:59de foarte multe ori schimbăm
50:00mentalitatea.
50:02cum este și eticheta că dacă nu
50:08că nu faci nimic dacă ai doar grijă de
50:11copii.
50:12>> Da.
50:12>> Adică nu mai ai n ai job. Tu doar ai
50:15grijă de copii și
50:17ce faci practic? Nimic. Sunt
50:20>> ăsta Asta ține de educație.
50:21>> Stau acasă și am grijă de copii. Adică
50:24nu fac nimicție
50:26>> de cultură. De ce se transmite
50:28transgenerațional? de
50:30acele etichete care sunt puse și le
50:32vedem în continuare și acum. Băieții se
50:35îmbracă în albastru, fetele se îmbracă
50:37în roz, fetele fac mâncare și se joacă
50:39cu păpuși, băieții se joacă cu mașinuțe
50:42și Doamne fere să vrea copilul să aibă o
50:45bucătărie, să aibă băiat o o bucătărie
50:48și să facă de mâncare, că o să ajungă un
50:51papă lapte. Ce l facem bucătar? Cum?
50:56>> Ar trebui să încheiem discuția. Știu că
50:58n am Sper că am atins câteva puncte așa
51:02importante și când Tu ce zici? Am reușit
51:04să aducem așa
51:06>> aș puncta un pic așa. Parenting
51:09personalizat înseamnă să nu ne uităm
51:11doar la teorii de parenting, ci să ne
51:14uităm cum cum pot fi ele aplicate pe
51:17viața noastră și pe familia noastră.
51:19Apropo de ce spuneai de acele mame de pe
51:21Instagram, poate la ele funcționează o
51:23anumită teorie pentru că au un alt
51:25suport, pentru că au un alt context de
51:27viață, pentru că ele au anumite aspecte
51:31ok sau lucrate dinainte și nu se
51:34activează anumite lucruri,
51:36>> dar altfel avem nevoie să ne uităm la
51:38fiecare familie în parte
51:41cum se pot aplica anumite teorii și
51:43anumite strategii și când nu merg și nu
51:47dau rezultate să nu Nu ne frustrăm atât
51:49de tare, ci ori le optimizăm pentru noi,
51:52le modificăm, ori găsim altele.
51:57Comparația asta este
52:00deseori sau adesea sau de cele mai multe
52:02ori foarte păcătoasă.
52:04>> Îți mulțumesc mult, Ramona, că ai fost
52:06alături de mine și alături de noi. Sper
52:08că ne veți urmări, că vă vă va plăcea
52:10acest episod. să ne comentați, să ne
52:13scrieți acolo dacă puteam să abordăm și
52:15alte teme sau mămici, prin ce treceți
52:18voi și noi nu știm
52:20alte teme pe care nu le am dezbătut.
52:22Atât deocamdată și o să ne revedem în
52:24curând cu un alt interviu la fel de
52:27interesant, marca Creștem mari. V am
52:29pupat.
52:31[Muzică]